Ieri am vazut pentru a patra oara ( cred !?) V for Vendetta. Bineinteles ca actiunea nu mai prezenta niciun fel de interes , stiam cu 5 minute inainte ce se va intampla, stiam deja toate scenele importante, deci nimic nou aici.
Dar filmul e plin de subtilitati. De fraze si actiuni care trebuie cantarite de 10 ori si masurate in toate privintele , pentru a putea fi asimilate corect. E drept ca , in cele mai multe cazuri , scenele condamna mai mult sau mai putin fatis, un mod de a face politica. Dar acesta este mesajul cel mai facil.
De mai multe ori am bagat un consum de constiinta semnificativ pentru a reproiecta situatiile si o anumita scena mi-a ramas cu totul in minte. ( poate la fel de marcant ca scena in care Naomi Watts se trezeste din vis in Mulholland Drive ).
E scena in care Evey iese din temnita casei lui V, si are o criza ( … de viata) , se prabuseste in genunchi si incepe sa planga. Atunci V ii spune sa traiasca acest moment ( maxim al vietii ei ) cu demnitate si curaj. Acel tremur interior simtit de Evey e de fapt momentul in jurul caruia intreaga ei existenta s-a tesut. Transformarea are loc brusc si total, pentru ca este acceptata de personaj, indrumata si ajutata de V.
Aceasta idee a fost de asemenea abordata in Pendulul Lui Foucault, o carte ca o comoara neinteleasa. Acolo, unul din personaje, Jacopo, descopera cat de puternica este aceasta semnificatie a clipei “primordiale” traite. El constientizeaza dupa cateva zeci de ani, ca momentul maxim al vietii sale a fost o nota dumnezeiasca pe care trompeta lui a scos-o pe vremea cand , copil fiind, a vrut sa o impresioneze pe fata pe care o curta, Cecilia.
“… nota lui finala , foarte lunga, nu se intrerupse deloc : imperceptibila pentru cei de fata, mai iesea inca din palnia trompetei ca o suflare usoara, un firicel de aer pe care el continua sa-l insufle. [..] continua sa emita iluzia aceea de nota pentru ca simtea ca in momentul acela el tocmai depana un fir care tinea soarele pe loc. Astrul se blocase din cursa lui, se fixase intr-un miez de zi care ar fi putut dura o eternitate. “
Mesajul este simplu : Traieste fiecare clipa ca si cum aceea ar fi Clipa definitorie. In acest fel, nu o vei putea rata pe aceea care conteaza cu adevarat.
Iar daca , cumva, acea clipa a trecut deja , nu iti petrece restul vietii incercand sa o reprogramezi sau sa o reamintesti. Ea ti se va dezvalui pana la urma.
