Stories

 

Rike şi Pal se bronzau îngropate pe jumătate în nisipul cald al unei plaje din sudul Spaniei. Soarele răsărea în forţă deasupra mării, iar cele doua tocmai erau trezite de zgomotul scoicilor, care se bălăceau  în apa călduţă .

– Uită – te la ele, Pal, uite ce frumoase sunt, cât de frumos sclipesc. Se răcoresc în fiecare dimineaţă, norocoasele.

– Oh! , daca aş putea să mă apropii şi eu de mare… Acum mulţi ani, pe vremea  când , nu o să îţi vină să crezi, plajele erau pline de oameni, mă mai lua cate un băieţel şi se juca cu mine sau mă arunca în apa sărată. Doamne, ce bine era…

– Cum ? Oameni pe plaja? Nu-mi vine sa cred. Eu din totdeauna ştiu că oamenii nu se ocupă decât de războaie. Nu au deloc timp pentru ei sau pentru noi.

– Dragă Rike , uiţi că tu ai trăit sub pământ doar pană acum trei ani. Eu sunt de mai mult timp deasupra pământului şi ştiu cum arată partea frumoasă a oamenilor : aşa cum pietrele sunt liniştite de mare, la fel se linişteau şi oamenii între ei, prin dragoste.

– Vrei să spui că odată oamenii se iubeau? Eu am impresia că oamenii nu au ştiut să iubească niciodată.

– Dar am o dovadă … şi as putea să ţi-o arăt , dacă ar binevoi cineva să mă ridice : o superbă inimă desenată pe spatele meu. Pe vremuri acesta era simbolul dragostei.

– Uite! Uite! , exclamă Rike. Se apropie o fată de noi. Hei ! Tu! Sunt aici. Ridică -mă! Aruncă -mă spre cer! Strânge-mă în braţe ! Azvârle-mă în mare.

Dar fata nu avea mâini, îşi pierduse ambele braţe intr-o explozie. Le observă totuşi pe Rike şi pe Pal şi îngenunche intre ele. Toate cele trei îşi îndreptară atenţia spre soarele strălucitor, acum ridicat integral deasupra orizontului. Rike simţi o picătură caldă acoperind-o.

– De ce nu mai plâng oamenii ca altădată ?

– Pentru că au uitat cum să iubească.

 

Fata se ridică cu greu in picioare şi apoi împinse încet  nisipul din jurul lor, cu ajutorul degetelor de la picioare, pana când apa invadase bucăţica de pământ dată la o parte. Astfel , pentru prima dată de când se cunoşteau , Pal putea să ii arate lui Rike ce este cu adevărat dragostea.

Erau intr-o permanentă legănare pe suprafaţa micului lac improvizat , sub adierea brizei marine. Acum algele şi scoicile erau cele invidioase pe cele doua pietre.

In tot acest timp, fata nu schiţă nici măcar un zâmbet, pentru că nimeni nu o învăţase cum să zâmbească.

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s