Ish

At 6:43-ish, I woke up with a severe-ish headache.

About halfway-ish between my home and the hospital, I crossed the street on a red-ish light, and then a furious-ish driver cursed at me. When I got there, the pain still was there-ish, but the doctor was busy-ish so a nurse told me to wait on the empty-ish chair.

After exactly-ish 10 minutes, another guy entered the waiting room. I asked him what the problem-ish was and he told me “ish-ing”. I asked : “what is “ish-ing?” and he told me : “not ish-ing! Fishing”. I asked ” how can fishing be a problem?” . ” he answered : ” it is when you’re the bait “. At which point, I finally realized half-ish of his right arm was missing. I was almost sure-ish I knew the guy from somewhere, but just when I tought-ish I remembered, the door opened-ish and the nurse called me to enter the doctor’s office.

– What is your name ?

– Ish

– How old are you?

– 35-ish

– What is the problem Ish?

– I have a … a severe-ish headache since I woke up this morning-ish.

– Have you consumed alcohol or drugs the day before?

– Absolutely Not! – ish

– What do you mean. Did you or did you not?

– I didnt’ ..ish. Oh nevermind! I …

Then I started to nod my head sideways-ish and the doctor finally understood-ish. Afraid to open my mouth of embarassement-ish, I asked the doctor with my eyes if he knew-ish what my problem was.

– Here, Ish. Take these pills, one each day, and come back here in 40 .. I mean 40-ish days… and you will probably-ish be just fine-ish.

Advertisements

Story of my year

Primesc iubirea ta si ti-o incredintez pe a mea.

Nu iubirea unui barbat pentru o femeie.

Nu iubirea unui tata pentru o fiica.

Nu iubirea lui Dumnezeu pentru fapturile sale.

Ci o iubire fara nume, fara explicatie, ca un rau care nu reuseste sa isi explice parcursul, dar merge inainte.

O iubire care nu cere si nu da nimic in schimb, ci doar se manifesta.

Niciodata nu voi fi al tau, niciodata nu vei fi a mea, dar chiar si a sa pot sa spun:

Eu te iubesc.

 

[fragment din “Aleph” (P. Coelho)]

Luck

Note :  i did not write this story…

================================================================================

There once was a man, who had a horse and a son.

One day, when he woke up and went to feed the horse, he found the stable gate open , and the horse gone.

Everybody came and said to him “Oh ,this is  very bad luck . Such bad news  your horse left”.

The man replied  “Who’s to say what’s good or bad ? We’ll see…what happens”

The very next day, the horse returned, and with him came five beautiful stallions.

People said to him ” You were so lucky… This is such good news” .

Again, he said “Whose to say its good or bad. That’s purely a matter of opinion “.

The next day, his son was so excited , he tried to ride one of the stallions. But he fell and broke his leg. People told the man ” This is so unfortunate,  such bad news, we are so sorry”. He replied to them , like he did before.

The next day, the army came, and they enrolled every able body male, in a certain, almost suicidal mission, in which all might very well die . Again, everyone praised his good luck that his son wasn’t enrolled due to his injury. The man remained humble and told them its just a matter of opinion.

The next day, the army came back. Not only they weren’t killed, they all received a million dollars in gold. Now the whole town pitied him and told him ” This is so unfortunate. We are all millionaires now, except you. You are very very unlucky”.

He said to all of them : “Whose to say whats good or bad ?”

The next day, another army came in the town and killed everyone who had gold.

Now there was no one left to tell him how lucky he was.

Touch of Death (II)

Cand se trezi, isi dadu seama ca era singur. Un soc imens pentru el, doar ultima lui amintire fusese un amfiteatru plin… O masca sangeranda , niste ritmuri innebunitoare care faceau sala intreaga sa vibreze.  

Si… parca mai era cineva cu el . In nici un caz nu isi putea aminti , desi…

La naiba! Nu mai stia nici macar cum il cheama pe  el!

“Fabian”.

 O voce clara in minte. O mai auzi inca o data. Brusc, isi dadu seama ca de fapt o auzise.

– Cine e acolo? Arata-te!

” Trebuie sa iti amintesti! “,  insista vocea.

Abia acum reusi Fabian sa isi regleze respiratia. Sa constientizeze ca de fapt era intr-o padure racoroasa. Era o noapte lipsita de protectia lunii, iar linistea totala a naturii parea sa fie cel mai inspaimantator lucru pe care il simtise vreodata.

Apoi ochii sai mari vazura un ingeras care il privea atent. Aproape il implora din priviri…

– De ce nu ma ajuti sa imi amintesc??

“Nu imi da voie”

– Cine nu iti da voie?

El”.

Fabian se prabusi pe covorul de frunze uscate. Acum vroia cu disperare sa uite

– Doamne!.. Ce am facut??

Just for Tonight

Se stiau de foarte multa vreme. In adevaratul sens al cuvantului, pareau sa stie absolut totul despre celalalt, fiecare posibil ungher al sufletului, fiecare miscare urmatoare. Iar pentru a impusiona aceasta relatie ciudata, isi faceau mereu surprize unul altuia. Niciodata celalalt nu era luat prin surprindere, pentru ca stia cu ceva timp inainte ce se va intampla. Si astfel dura o prietenie destul de intensa, presarata cu numeroase certuri, momente in care mainile se incordau urat in pumni aprigi. In care strigatele acopereau si izgoneau aparenta armonie.

Stiind ca nu mai pot sa o duca mult asa, hotarara sa isi desparta destinele. Sa ramana doar cu amintirile, sperand ca ele urmau sa se incetoseze, sa dispara treptat in negura viitorului.

Desi nu mai vorbira niciodata fata in fata, avura ocazia sa se mai intalneasca o data. La o petrecere mascata organizata de un prieten comun facut (dintr-o coincidenta) dupa despartire. Zane si bestii dantuiau impreuna si umpleau ringul de dans. Cateva pahare de whisky si toata lumea se porni pe destrabalat. Din fericire erau paturi destule.

Cei doi impartira cateva dansuri impreuna, ispititi de apetisanta atmosfera, de incredibila vraja pe care o emana celalalt. Inca nu stiau ca sunt ei.

Urcara pana intr-o camera goala de la etaj fara sa schimbe vreo vorba. Se dezbracara repede. Ea incerca sa ii scoata masca, iar privirie li se intersectara natural. Recunoscura situatia. Isi vedeau o imensa parte din trecut, ascunsa in colturi intunecate ale mintii. Insa nu se oprira.

El o iubi cu toata puterea de care era capabil. Incerca sa adune absolut toate energiile posibile. Vroia sa se razbune pe ea, pe toate ifosele ei care il ranisera… si acum , avand-o , descoperea ca poate face asta dandu-i o partida de dragoste atat de perfecta incat sa regrete totul.

Ea gemea necontenit. Ii pipaia pielea cu frica, incercand sa nu descopere prea multe parti ale corpului, pentru a nu ramane in memoria ei apoi prea multe detalii. Era hotarata sa isi imagineze ca era iubita de un inger. Insa ingerii nu puteau oferi chiar atata placere.

Amandoi se lasara posedati de toate acele senzatii si ispite care le trecura prin minte in toata perioada cand vietile li se intersectara.

Trebuiau sa fi lasat prietenia pentru dragoste. Dar probabil ca ar fi pierdut o noapte de dragoste perfecta.

Touch of Death(I)

“…. vreun unchi , matusa , vecin, sau ma rog, cand vedeam la stiri. Poate de aceea fug de stiri ca de dracu’.. Apoi am aflat ca multa lume are mania mea, dar ca majoritatea stiu cum sa o ascunda. Afiseaza toti masti zambarete , placute , sub care se gasesc de fapt farame de nimic. E ingrozitor.”

” Incepe cu inceputul ”

” Bine. A fost acum 3 luni. E una din acele zile care par ciudate inca din momentul in care te scoli. Ei bine, eu presimteam ca aceea era de fapt ziua pentru care m-am nascut.. Cea mai importanta din viata mea.  Si tocmai pentru a inabusi acest sentiment am decis sa nu fac absolut nimic in acea zi. Era cam ora 10, cand Lisa – fetita vecinilor – a venit plangand la mine. Mi-am dat seama repede ca nu fusese batuta sau agresata. Plangea cu un motiv intemeiat.”

“Unde erau parintii ei ? ”

” Cred ca la Biserica. Oricum imi repeta in continuu ca nimeni nu o crede, ca toti spun ca e nebuna . Copiii radeau de ea la scoala, faceau tot felul de glume. Era tare nefericita. Am intrebat-o daca pot sa o ajut. Mi-a spus ca , de fapt, eu eram singura care putea. ”

“Continua… ”

“M-a dus inapoi la cas ei . Cand am intrat, am inceput sa ametesc. Simteam ca plutesc , eram hipnotizata total de atmosfera. A fost foarte ciudat, pentru ca nu era prima oara cand intram in acea casa. Lisa mi-a soptit ca trebuie sa urc pana in pod, ca acolo sunt prietenii ei de joaca . Eram in continuare neobisnuit de euforica , si am alergat cat de repede am putut pana la usa podului. Apoi am incercat sa aud daca sunt sunete dincolo de usa. Nu auzeam absolut nimic.  ”

“Ai intrat singura ?”

” Da… Parca visam…Nu imi venea sa cred … Inca nu imi vine sa cred. Erau ca doi baietei. Stateau amandoi in genunchi, cu spatele la mine.Unul avea aripi si era alb, iar celalalt avea codita, cornite, si era negru. Aveau capul plecat si se rugau intr-o limba necunoscuta. Prin cuvintele lor mi-am auzit numele rostit de mai multe ori si acela fost momentul in care mi-am dat seama ca nu era un vis. Primul impuls a fost, recunosc, sa chem politia. Apoi insa, cel alb s-a ridicat in picioare si mi-a spus calm  : 

– Nu-ti fie teama, Sophie. Sunt Aaron, ingerul tau. Iar acesta e Fren , diavolul tau. In momentele in care ne vezi pe amandoi , sa stii ca esti in siguranta. Daca insa, il zaresti numai pe Fren, lucruri grave se vor intampla celor din jurul tau. De tine nu are voie sa se atinga .. ”

Inspectorul Armstrong incepu sa rada in hohote. 

” Doamne , ce poveste interesanta… Nu credeam ca esti in stare de asemenea povesti. Stai sa vad daca am inteles: vrei sa spui ca acel dracusor, Fren , l-a omorat pe Alan Matthews ?  Imi pare rau . Nu cred asa ceva… poate doar ca mi-am irosit o jumatate de ora din viata…”

“O! Doamne… Unde esti, Aaron ?”

“Ce? Ce se intampla ? ”     

Sophie il cauta disperata in jur pe ingeras , iar in momentul in care isi intoarse capul spre inspector , fata vazu ca acesta zacea intr-o balta de sange. Langa el statea Fren , chicotind satisfacut.  

One way in, no way out

Oricat de mult ridica privirea, nu putea cuprinde intreaga poarta . Era pur si simplu imensa. Nici o mie de soldati nu ar fi putut sa o doboare. Si daca poarta era asa de infricosatoare… nici nu vroia sa se gandeasca.

– Esti sigur ca vrei sa intri inca o data ? Cine stie cate is acuma inauntru. Vrei neaparat sa MORI ?

– Calmeaza-te, stiu exact ce e dincolo. Nu o sa mor, cel putin nu inca. Cine stie?

– Stii pe unde sa o iei dupa ce intri ?

– Da. Am intreg traseul in minte. Inclusiv pozitia fiecarui cuib, si bineinteles a iesirii.. O data intrat o iau de doua ori la stanga, ucid minotaurul ala care imi vrea fundul, trec pe la fantana – unde ma reaprovizionez si apoi ma intalnesc cu magul.

– Si de data asta , ii accepti propunerea.

– Exact. Imi va da cheia aia nenorocita.  Si sper sa ma intorc repede dupa ce fac rost de cheie. Daca nu vrea sa mi-o dea, s-ar putea sa fie prea tarziu pentru regatul tau.

– Nu te gandi la regatul meu. Gandeste-te la mine. La cat de mult as suferi daca ai disparea… Vreau sa te intorci teafar.

Il saruta lung pe frunte. Cu ochii impaienjeniti de lacrimi , mai apuca doar sa ii sopteasca numele.. ” Raphael”

Poarta imensa se inchise cu un zgomot insuportabil in urma lui, lasand in urma o multime de framantari in mintea femeii .

—————————————————————————————————-

Inainte ca Billy sa poata ucide minotaurul, mama sa il chema la cina. Intre soarta eroului si cea a clatitelor , nu avea sa faca alegerea gresita. Se ridica imediat de pe scaun si fugi spre bucatarie, lasand in urma un monitor sufocat de cuvintele “YOU LOSE” si de bucatile din trupul eroului, sfasiat de minotaur.