Alternate ( un review la Butterfly Effect 2 )

Ma omoara amintirile. Daca nu ar exista, probabil ca intreaga planeta ar trai in deplina armonie . Amintirile sunt principalele vinovate cand vine vorba de teama de imbatranire, de nostalgii , depresii , de veritabila decadere spirituala, in doua cuvinte.

Merg pe strada, si amintirile merg cu mine, ma prind strans de brat si nu vor sa imi dea drumul. In 90% din situatii , cand nu am absolut nici un motiv de a stresa constiinta, ma gandesc la diverse evenimente care S-AU intamplat. Poate traiesc in trecut, sau poate vreau doar sa inteleg odata unde am gresit cu adevarat. Ce s-ar fi putut intampla cu viata mea, daca as fi ales altfel…

Deunazi , ma uitai la Butterfly Effect 2 .Trebuie sa precizez de la bun inceput ca primul film a fost absolut demential, pur si simplu m-am regasit in proportie de 99% in protagonist. Daca as fi posesorul acelei puteri de a schimba trecutul, as face exact aceeasi alegere : i-as zice EI sa se mai duca in **** ***** cu toate ifosele si comportamentele ei de sucit minti.

Din motivul deosebit de intemeiat ( yeah, right ) de mai sus, am avut asteptari destul de ridicate de la sequel. Care intre noi fie vorba, m-a dezamagit total. A fost mult prea tare axat pe personajul principal, un fel de I am legend fara Will Smith, dar cu un om aproape implinit care face o serie incredibil de previzibila de greseli. Pe de alta parte , m-a surprins abundenta de scene cu continut sexual ridicat. Au fost practic 3 astfel de secvente ( in total catre 10 minute ) . La un moment dat ma gandeam ca acest film ar putea castiga un premiu pentru pornografie. Dezgustul e omniprezent mai ales in scena in care un tip chel si partial tibetan ( ascuns sub o patura ) ii face un BJ protagonistului, care gemea de placere crezand ca prietena lui e de vina.

Daca aveti chef sa va uitati la un film previzibil si usor, o combinatie nefericita de drama, comedie romantica si film pentru adulti, va invit sa va uitati la Butterfly Effect 2 .

Ceea ce nu imi doresc in continuare…  

Eternal Sunshine of the Spotless Mind

Dupa umila mea parere, Eternal Sunshine of the Spotless Mind e o combinatie fericita intre Butterfly Effect si Memento ( doua dintre filmele mele favorite).

In sine, filmul nu poate fi catalogat in vreun fel, pentru ca are atat elemente de comedie ( niste secvente in care Jim Carrey se dezlantuie ), cateva scene siropoase de dragoste ( acel gen pur si simplu de dragoste, fara bariere si repercusiuni ). Pe alocuri atinge si thrillerul, in secventele ( luuungi ) in care memoria eroului e stearsa.

Un element modernist pe care sincer il apreciez enorm este incipitul. Extrem de bine gandit, luat in mijlocul actiunii ( dpdv temporal ) , este cel mai calm moment ( poate singurul ) al filmului. De asemenea simt ca valoarea mesajelor transmise ar creste la a doua vizionare, in care s-ar putea observa niste detalii scapate prima oara.

Pe scurt si neintrand in detalii, filmul arata povestea lui Joel ( Jim Carrey ) si Clementine ( Kate Winslet ), un cuplu fara mari sorti de izbanda, din cauza caracterelor foarte diferite. La despartire, Clem decide sa-si stearga din memorie toate amintirile legate de Joel. Dupa ce Joel afla de asta, se duce la acelasi doctor si il convinge sa ii faca o operatie identica si lui.

Urmatoarea jumatate de ora ( stergerea propriu-zisa a memoriei ) este similara cu un episod din zona crepusculara, paradoxal tocmai aici apar secventele comice. Joel incearca ( in vis ) sa pastreze macar o amintire cu Clem, dar toate tentativele de a insela aparatele doctorului esueaza. In final, eroul se trezeste dimineata si nu mai stie nimic de fosta iubita. Cred ca ideea care rezumeaza cel mai bine filmul este aceea ca dragostea adevarata nu se afla in minte, ci in inima. Joel o regaseste in dimineata urmatoare pe iubita sa, iar cei doi par sa fie din nou indragostiti la prima vedere.

Pe plan secundar este descrisa o iubire la fel de imposibila, intre doctorul Howard si asistenta sa, Mary. Aceasta se indragostete de seful ei ( desi diferenta de varsta e enorma!) . Totusi, fata afla ca nu e prima data cand are o legatura cu Howard si ca a suferit la randul ei o interventie de stergere a memoriei, tot dupa o relatie cu acesta.

Tensiunea finalului este data de faptul ca Joel si Clem afla ca au fost impreuna inainte de operatiile acestora. Si ce acum parea un inceput promitator devine brusc o relatie uzata, cu ambii parteneri avand tone de reprosuri la adresa celuilalt.

Pentru ca nu e in firea mea sa dau note maxime dar si pentru ca nu prea am ce “hibe” sa ii gasesc, ii voi da filmului nota 9 ( cu steluta ).

Ca fapt divers, regizorul filmului e chiar Michel Gondry, cel care e taticul majoritatii videoclipurilor lui Bjork

The Mist

Nu sunt un mare fan al filmelor science fiction sau horror, iar Stephen King nu m-a dat niciodata pe spate. Imi vine un pic greu sa descriu un asemenea film, pentru ca desi vreau sa il ridic in slavi, pe de alta parte are un element de film ieftin.

SI voi incepe chiar cu partea rea ( din fericire e una singura!! ) . Nu mi-a placut CAUZA care a determinat ceata. Mi se pare gresit ca un film care duce sentimentele si trairile umane la extrem are o intriga asa de subtire. Practic , in momentul in care o auzi, iti vine sa bufnesti in ras , desi tensiunea care se cumuleaza pana in acel moment te impiedica. In general nu imi plac elementele science fiction intr-un film predominant thriller.

Lasand la o parte acest element necredibil, “lucrarea” poate fi numita o capodopera. Regizorul Franck Darabont a pastrat toate atributele care fac din creatiile lui Stephen King opere de arta, iar un alt maaaaare plus le revine actorilor ( mai credibili decat mi-as fi imaginat ). Intreaga actiune te face la un moment sa alegi pe care sa il sustii, in tabara cui vrei sa intri. Interesant faptul ca protagonistii ajung sa fie si buni si rai ( bine, mai putin inocentul baietel, care n-are nimic cu nimeni 🙂 ).

Prima reactie dupa ce am vazut deznodamentul a fost “Holy Fu*k?? “.  Si intr-adevar , va sfatuiesc sa fiti linistiti inainte sa va uitati la film ( si cu atat mai mult la final ). Cu siguranta dupa nu va mai fi cazul. Daca ati vazut Saw 1, atunci stiti despre ce vorbesc. Desi daca stau acum sa ma gandesc, e cel mai plauzibil si normal final posibil, totusi  teribil de socant.

In linii mari, filmul trateaza frica umana si modul in care aceasta face un grup de ghinionisti sa actioneze. Oamenii sunt capabili de lucruri interesante cand moartea le bate la usa. Multe scene sunt undeva la limita acceptabilului, insa ele dau consistenta personajului principal – ceata ( echivalentul fricii , care intuneca ratiunea celorlalte personaje ).  Creaturile sunt foarte realiste si ele , o combinatie intre Alieni, pasarile din Jurasic Park si paianjenii uriasi din Eight Legged Freaks 🙂 

Pentru ca are un mesaj interesant si trateaza realist o hiba a sufletului uman ( insa are o cauza neplauzibila ) ii voi da o nota mare si rotunda : 8,50. Sa stiti ca dupa mine , numai vreo 5 filme au peste 9.

10m.jpg