E timpul pentru niste certitudini

Metafizic vorbind, in toata existenta sa ca trup uman, sufletul se poate blinda cu anumite certitudini. La nivel elementar, unele din cele mai simple sunt  Familia, Casatoria, Prietenii , Copiii, Fratii, Religia, Credinta, Munca, Propriul EU.

In cel mai pur spirit practic cu putinta, oricare si toate din aceste puncte de reper ajung sa tradeze cel putin o data in viata. Atuncim invariabil, sufletul se indreapta spre un alt reper, pe care il imbratiseaza sarguincios si ascultator, pana reuseste sa isi rezolve problemele ivite. Unul din primele lucruri pe care le descopera un Eu evoluat e acela ca , indiferent cat de multe deziluzii ar avea, pe oricate planuri, Propriul EU va ramane un punct de reper solid. O certitudine pe care nu i-o poate lua nimeni.

Dar .. pentru cei mai slabi de inger, pentru cei atat de slabi incat nu au reusit sa isi construiasca decat foarte putine repere , iata o certitudine implacabila, usor de asimilat, si foarte folositoare la anaghie :

Timpul. Cel care se scurge ireversibil indiferent cate flotari ai face, indiferent daca ea(el) te-a parasit sau nu, daca esti Bill Gates sau ultimul borfas ,daca ai 80 sau 8 ani. Daca plangi sau razi, daca mori sau te nasti in fiecare zi.

Mai spune-mi tu o certitudine care sa vina din afara ta ( chiar daca as putea sa admit ca timpul e un concept aproape senzorial, totusi se desfasoara in cea mai mare parte in exteriorul nostru! ).

Cand te trezesti dimineata, poti sa spui cu certitudine ca , undeva intr-un viitor romantic, ora 12 va veni. Si te va prinde de subsoare si te va azvarli spre stele…

A day`s life (1)

Cateodata sunt lovit peste mecla de inspiratie. De obicei dureaza o fractiune de secunda si de multe ori nu reusesc sa inteleg corect mesajul pe care Ea mi-l trimite. Din fericire, asta nu s-a intamplat azi. Mi-am regasit printr-o minune capcana cu care o prindeam atat de bine mai demult.

Omul este prin definitie o fiinta sensibila, supusa unor transformari incredibile pe parcursul vietii. Iar prin Viata, inteleg intreaga viata, cu fiecare clipa tratata cu aceeasi importanta, inclusiv clipele terminale. Fiecare dintre noi este uimit dupa ce rememoreaza la sfarsitul unui an toate lucrurile pe care le-a trait in anul respectiv. Stiu ca pare ca viata ti se scurge atat de repede , DIN CE IN CE MAI REPEDE, dar totusi intr-un an apuci sa faci atat de multe… Poti sa mori si sa reinvii de zeci de ori, sa parasesti si sa fii parasit de mii de ori. Sa castigi si sa pierzi fiecare ziulica din acel an. Victoriile si infrangerile nu se numara. Sper deosebire de ani.

Unii spun ca Timpul nu iarta, ca e ceva abominabil, infiorator, care ne sugruma viata noastra, a tuturor. Altii spun ca, din contra, Timpul e singurul nostru aliat, unul foarte bun daca stim sa ii folosim calitatile, si daca nu ne batem joc de el niciodata. Personal, nu sustin niciuna din aceste opinii. Dupa mine, Timpul este infinit, deci nu ne poate afecta in vreun fel, pentru ca si noi suntem infiniti. Rezumandu-l insa ( incorect ) la Viata noastra, se poate spune ca intreaga noastra viata fizica( timpul fizic ) seamana izbitor de tare cu o banala zi

z13can0yvczca60ki5xcaghwempcacdyf13ca5qy458caew05z9caiyzos0caktob5sca6k2634caos6vaica7wvup6caif2l57cacp8ilvca38qz0ica9mga7xcarzc7p8ca2f04nhcaafai46capmufrs.jpg