Duminica

La finalul drumului , stateam intr-un parculet , pe o banca.

Cu Ea, un pic ametita , in poalele mele.

Cu Cerul limpede , plin de stele deasupra noastra.

Atunci, intr-un moment binecuvantat , I-am spus  :

“Cu fiecare clipa din viata, ne apropiem din ce in ce mai mult de stele”

Duminica e ziua in care stiu sigur ca Sinele meu a fost liber si Viu.

Duminica e ziua in care ma voi ridica , voi dansa cu stelele, si le voi imbratisa lumina lor in Mine.

iar in acel moment , timpul se va opri.

Duminica va fi o zi buna.

Sambata

Pe cand vineri s-a transformat in sambata, mi-am invins frica. Ceea ce la inceput mi se parea ireal.

Dar m-am ghidat dupa soare, care in inclinarea lui, mi-a aratat un apus minunat si mi-a spus sa nu imi fie frica. A fost cel mai greu lucru pe care l-am invatat. A fost cel mai greu si cel mai dulce cuvant care a iesit din gura mea.

Putea fi rostit doar intr-o zi de sambata, cu toate vietatile de pe pamant in odihna gandului ca urmeaza duminica.

Sambata a fost ziua in care , ca un facut, am pierdut jocul.Dar nu in orice mod, ci renuntand la el.

Eu, in blanda mea neputinta, mergeam pe drum uitandu-ma drept inainte, drept spre soarele care cadea.

Iar vantul imi batea din fata, mereu din fata, la inceput nu intelegeam de ce , poate eram de vina cu ceva pentru asta. Mai apoi am ajuns sa cred ca , la limita, exista probabilitati rezonabile pentru care asta chiar se poate intampla.

Acum, in fiece zi de sambata din viata mea, pretuiesc fiecare floare , fiecare adiere, si fiecare zambet care ma face sa ma gandesc cat de norocos sunt ca exist.  Si tot astazi,  imi desenez aripile cu care voi zbura maine…

Sambata a fost cea mai buna zi.

Vineri

Dupa Joi seara , ar trebui sa urmeze Vineri… dar pentru putin timp, am mers inapoi . Atatea semne, atatea “accidente fericite”, iar eu dansam printre ele fara sa stiu ca totul era doar un joc, la finalul caruia urma sa ma dau batut si sa cad in tricoul ei.

Ea, sa-i zicem Alderaan,  mi-a dat ocazia sa pun in practica Iubirea din Mine. Si pentru asta ii sunt teribil de recunoscator. Ea m-a imbracat si dezbracat de vise dupa cum a vrut ea, m-a jucat cu duiosie ca pe o paiata draga. Iar eu am lasat-o pentru ca mi-era bine.

Dar dupa cum se intampla totdeauna, orice papusa e depasita odata si odata de una mai noua. Eu, de pe raftul ei, raman cu amintirea unui minut in care am realizat o legatura pentru vecie. Si a parfumului ei care ( ca sa vezi ), mi-era si el familiar.

Vineri a fost ziua dinainte de joi. Incepand cu aceasta zi, am trecut de urcusul reamintirii, si ma indrept agale catre asfintit, spre plaja unde coexista , ca prin minune, doua pietre . Pe jumatate acoperite de nisip si pe jumatate imbaiate de soare.

Vineri a fost o zi buna.

Joi

Ea nu stie cum o cheama, nu stie de ce traieste. Nu isi gaseste pacea si nu se opreste din cautari.

Intr-o zi de joi am gasit-o, dupa ce o multime de evenimente improbabile s-au intamplat. De fapt, s-ar putea sa fie doar o recunoastere a ei in Mine, pentru ca prin mine a intrat si a iesit , iar eu am simtit totul ca pe ceva familiar.

Intr-o zi de joi o voi strange, si va fi exact ceea ce are nevoie pentru a-si depasi frica . Iar in vinul care il vom bea, ne vom reaminti si toate piesele lipsa vor completa ca prin minune poza pe care o banuim cu mintea si o simtim cu Inima.

Joi a fost ziua pe care mi-o voi aminti cel mai bine.

A fost o zi buna

Miercuri

In rarele mele incursiuni pe siteuri crestine, am fost odata izbit cu ciocanul in cap de urmatoarea intrebare :

Unde l-ai descoperit pe Dumnezeu ? ( nu erau variante de raspuns ). Am scris .. in inima.

Validarea raspunsului m-a lasat masca : raspuns gresit. Am privit la ecran complet perplex.

Scria acolo : “Singurul mod in care Il poti gasi este prin Iisus”.

M-a deranjat intr-un mod ciudat aceasta sentinta. M-am gandit ca intr-adevar, religia crestina nu prea lasa loc la multe interpretari. Sau respecti cu sfintenie toate regulile, si apoi te mai temi un pic , ca sa ajungi in Rai, sau vei arde pe veci in temnitele Iadului.

Complet deranjanta perspectiva pentru cineva ca mine.

In acea zi, mi-am dat seama ca nu e gresita nici perspectiva mea, nici a vreunei alte religii care a existat sau nu vreodata. Doar ca nepotrivirea mea fata de religia crestina e destul de evidenta.

Si,  daca  in decursul istoriei, Biserica si-a mai schimbat pe ici pe colea o parte din reguli si atitudini, avantajul abordarii mele este ca nu necesita modificarea principiilor, odata stabilite acestea fiind valabile in oricare imprejurari.

Un alt motiv pentru care nu accept crestinatatea ca Institutie,  este existenta ( chiar daca de mult apusa ) a Inchizitiei.

Incepand din aceasta zi, mi-am imbratisat convingerile. Si le-am lasat sa creasca din mine, si nu sa mi le caut altundeva.

Miercuri a fost o zi buna.

Marti

Ce este Raiul ?

am inghetat. mintea imi lucra la turatie maxima, eliminam una cate una dintre variantele celelalte, uluitor de puerile pentru niste tineri de 15-16 ani.

Pauza.

mit al originii.

Pe moment nu stiam cat de corect am raspuns, desi din privirea profesoarei se putea citi cu usurinta ca la acel raspuns se gandise si ea. Credeam ca oricare raspuns poate fi corect ( celelalte variante se invarteau mai mult in jurul Bibliei sau al personajelor Adam si Eva).

Mult , mult mai tarziu, aveam sa realizez ca acela , raspunsul dat de mine , era singurul corect.

Raiul este un mit al originii noastre, si o destinatie inevitabila a noastra. Singurul lucru care il putem face, este sa amanam aceasta certitudine, doar pentru ca ne e frica sa fim cu adevarat ceea ce Suntem la origine, sau pur si simplu pentru ca nu suntem pregatiti.

Iar in privinta Iadului, pot sa afirm destul de sigur ca acesta nu exista. Da, chiar asa. Nu exista. Te poti raporta insa la Iad ca la orice manifestare a ta care nu e demna de Tine. Tu singur te bagi si te scoti din Iad, de cate ori vrei pe zi, in orisicate zile din an. Iadul e acel loc in care nu e Dumnezeu. Iar in privinta asta, doar tu poti sa alegi daca Ii pregatesti un loc , sau mai astepti.

Marti a fost ziua in care am inceput sa imi amintesc.

Marti a fost o zi buna.

Luni

Incepand de azi, si pana duminica, voi descrie 7 zile din viata mea, 7 evenimente care m-au definit si pe care nu am cum sa le uit importanta.

Luni

Am fost mereu “proficient” la engleza, neoficial pentru ca nu m-am sinchisit niciodata sa dau vreunul din acele teste care sa iti gireze cu patalama capacitatile. Intr-una din numeroasele mele “rampage-uri” orale ( gen profa pune o intrebare scurta iar eu debitez incontinuu ca un neghiob pana incep sa ma balbai , pentru ca gura nu mai poate sa tina pasul cu ideile din cap ) am avut o scapare.

E intrebarea care separa oamenii de Oameni.

“What makes the world go round? Money , or Love ? “

Iar eu am raspuns “Money”.

probabil unul din ultimele accese de stapanire a partii materialiste a mea. Pentru ca desi eu am inceput sa aduc argumente corecte in favoarea pragmatismului si a responsabilitatilor financiare, aproape imediat, chiar in acele momente, mi-am dat seama ca “de fapt nu asta vroiam sa zic”.

Si de atunci, ca un om responsabil si pragmatic ce sunt, mi-am lasat Iubirea din mine sa preia controlul complet.

Luni a fost o zi buna.