Lui Traian ii plac glumele. Si e doar normal sa ii placa , pentru ca e cea mai mare gluma de presedinte pe care ar putea-o avea Romania. Nu e normal sa ni se intample asta, nu meritam asta.

Desi am doar 21 de ani, am avut astazi ocazia sa particip la un flash mob PDL , in lobby-ul caldirii Opera Plaza , din CLuj. Acolo au fost toti derbedeii din fruntea PDL-ului regional . Plus capra de Eba. La fel de Botoxata ca intotdeauna.

La orice duma de-a lui Traian, mob-ul izbucnea in ras, adulandu-si intr-un mod grotesc idolul. Erau toti la costume Armani, puteau de niste parfurmuri pe care nici nu-s sigur ca as sti sa le pronunt.

Si , referitor la dezbatere, de ce a fost Traian atat de incet ? la fiecare intrebare adresata lui, raspundea divagand, vorbind pe langa subiect, si adulandu-se. A fost tot timpul in cautarea ultimului cuvant, inclusiv la final, cand cu tot dinadinsul a incercat sa vb ultimul.

A facut mai multe glume ca la un stand up comedy. Dar el nu stie oare ca NE-AM SATURAT DE GLUME ???? Vrem ceva concret, ceva cu o perspectiva sigura, clara si bine gandita. Nu un ins depasit de evenimente, cu arme rudimentare, care nu are respect nici macar pentru adversarii lui la presedintie.

De ce a facut Traian acea remarca referitoare la sotia lui Crin? A fost cel mai sinistru si disgratios lucru pe care l-am auzit vreodata. Mi-a fost rusine ca Traian e presedintele meu.

Si m-am gandit ca voi face tot ce pot sa schimb lucrul asta .

Late at night, when you’re eyes are wide shut, when you crave a bit of nap, wanting to let go of that so long and unhealthy insomnia, sometimes, your hands may come together.

Remember the times you were a little child. Way back then, you might have gone to church a couple of times. You may have seen there people down on their knees, with their hands in the ground, whispering. And after the whispering was over, a stream of tears rolling out of their eyes. You might have assumed that they “WANTED SOMETHING, AND COULDN’T OBTAIN IT”.

Now , I tell you, if you want to say a prayer, then you have to understand that its receiver is not GOD ( or any other deity ) . It’s YOU.

You are the one who grants yourself permission to open your heart and throw out the darkest thoughts that blur your mind. Your are the one who forgives himself ( or herself ) for anything bad you did , because now , saying it, you admit you were wrong, you understand the negative impact that act did on yourself, and you clean yourself of it.

Going to church makes the prayer come more easily, but it can be done just as effective anywhere else. The prayer is not a message / request sent to God. It’s a permission to forgive yourself, to heal yourself of negative vibes that are affecting you.

When you say a prayer, close your eyes, and imagine that right in front of you is… YOU.

Confess yourself. Forgive yourself.

Daca stau sa ma gandesc bine acum, 2001 a fost anul dinaintea anului de gratie 2002. Si ca orice an premergator unuia decisiv, atunci glandele mele muzicale au inceput sa lucreze incet incet. Multumesc si acum tuturor zeilor de pe Pamant ca nu am dat pe vremea aceea in strachinile muzicii pop sau house uzuale , de 2 bani, si ca nu m-am inecat in hiphop si rap de prost gust.

Cele 10 piese ale anului 2001 ascund fiecare anumite semnificatii care m-au ajutat atunci. Si , deja interesant, cu o singura exceptie, toate piesele inca imi plac intr-o masura cat de cat apreciabila.

1. Faith Hill – There you’ll be :-   soundtrack la Pearl Harbour. Una din cele mai bune balade ale vremii

2. Shaggy – It wasn’t me :- Videoclip amuzant, ritmuri destule de facile. Acum , sub nicio forma nu mai vreau sa aud de artistul asta.

3. Alien Ant Farm – Smooth Criminal :- Printre primele piese de punk rock pe care le-am digerat cum se cuvine. Are un ciudat ritm foarte antrenant si versuri pe care le inveti foarte repede.

4. Nickelback – How You Remind Me :- Super piesa. Foarte buna introducere in taramul pe atunci interzis (mie) al rockului

5. Britney Spears  – Stronger : – desi “artista” Britney e curent o gluma buna , piesa asta e o ramasita cat de cat de onoare a timpului in care eram 70% mainstream

6. The Corrs – Breathless :- Un imn cu personalitate. Nu exista om pe Terra care sa refuze piesa asta

7. Nelly Furtado – I’m like a bird :- vezi punctul 6.

8. Crazy town – Butterlfly :- o introducere in rap-rock. Din care aveam sa gust la greu mai tarziu.

9. ATC – Around the World :- Piesa asta e in top 10 Guilty Pleasures. Inca nu pot sa imi explic de ce imi place si de ce ocupa cativa mega din hardul meu

10. Enrique Iglesias – Hero :- Piesa pe care m-am indragostit prima oara. Apoi aveam sa traiesc ( cronologic ) o obsesie mult prea lunga, o moarte interioara,o  decizie inconstienta, o inviere neasteptata si o lunga si frumoasa calatorie de ( acum )  3 ani jumate. Totul a pornit de la piesa asta.

Fara sa stiu atunci, tot in 2001 a aparut formatia care ocupa de vreo 5-6 ani locul 1 intr-un top extrem de lung de “favorites”. E vorba de Linkin Park.

Tot atunci au aparut 3 piese minunate, de care nu ma satur niciodata :

Enya – Only Time, Coldplay – Yellow si Dido – Thank You.

Pe vremea anului 2000, aveam 12 ani si eram incredibil de incult in ale muzicii. Ascultam doar mainstream de atomic TV si Viva, alte posturi oricum nu prea existau, internet nu aveam pe atunci, deci orice scapare era aproape imposibila.

Astfel am ajuns sa ascult la greu formatii precum Vengaboys sau Destiny’s Child si artisti precum Madonna sau Eminem. Pentru ca asta ascultau toti, iar eu inca nu descoperisem ca stilul meu nu se potriveste cu cel al gloatei. Singura piesa din acestea pe care inca o mai ascult cat de cat cu placere e Freestyler. Piesa anului a fost ” The way I am” din simplul motiv ca o fredonam non stop, avea un videoclip fainut si , precum multe alte rapp-uieli ale vremii, i-am invatat toate versurile incredibil de repede.

1. Vengaboys – Shalalala

2. Craig David – 7 Days

3. Dr Dre – Forgot about Dre

4. Sonique – It feels so good

5. Destiny’s Child – Say my name

6. Eminem – The way I am

7. Bomfunk Mc’s – Freestyler

8. Cypress Hill – Rap Superstar

9. Madonna – Music

10. Modjo – Lady ( Hear me tonight )

Daca ar fi sa aleg acum 3 piese care au aparut atunci si care ocupa un loc de onoare acum , ar fi :

Moloko – The time is Now, Delerium – Silence si Kosheen – Hide U.

E atat de ciudat si de fascinant sa iti imaginezi o chestie , sa stii ca exista fara sa o fi intalnit niciodata, si sa mai stii ca nu o sa o intalnesti niciodata, dar impotriva tuturor , ea sa apara din nimic intr-o noapte ca oricare alta…

E aproape deprimant sa te gandesti ca atatia alti oameni, infasurati in cearsafuri gri, traiesc viata la acelasi nivel insuportabil la care o traiesti tu ; si mai apoi ii gasesti si te uiti la ei, intelegandu-le suferinta , curajul si nestramutarea ; si ti le intelegi si pe ale tale.

Iata inca un punct de reper . Acum nu mai exista nici o sansa sa ating pamantul.

I’m destined to fly forever.

Who is responsible for the healing of the healers ? Is the very process of healing, which they so gracefully  master every day ? Does this sense act as a fuel, a burning desire,  a drug ?

Or , else, can the healers ever be healed in the first place ? Are they so immune to the razorblades of the world that they feel nothing where other panic and bleed ?

I guess not. I’ve always known that something’s wrong with me. And if I genuinely resolved most of  my problems by now, I still don’t know if my solution will ever be reached. For that I need such a greater constience than mine, such a person who would commit herself in the act of healing.

Obviously, this person must not be a healer. Healers cannot heal amongst each other.

She must be a floater. For he only needs what free means. For he does not yet know…

In multe momente ale vietii noastre reale avem impresia ca vedem lucruri care nu se potrivesc ,  situatii care se repeta in mod straniu, sau intalnim persoane noi care totusi ne sunt atat de cunoscute…

Ceea ce trebuie sa retinem din toata aceasta experienta a vietii este ca desfasurarea mintii (prin memorie ) si a sufletului se extinde pe mai multe planuri. In memorie se imprima anumite sentimente si trairi pe parcursul zilei, care apoi sunt transpuse in vise pe durata somnului. De exemplu, o persoana deprimata si stresata n-o sa viseze niciodata campii insorite si verzi sau pisicute cu laptic pe botisor care le torc in brate. “Odds are” ca vor visa aligatori, monstri , tsunamiuri, despartiri de cei dragi, caderi in gol.. etc.

Daca consideram ca toate elementele care pot induce sentimente omului formeaza un punct intr-un plan, atunci cel mai corect ar fi sa alegem acel plan ca fiind cel complex. Pentru ca cele 2 dimensiuni ale sale corespund celor 2 dimensiuni in care traim : cea reala, si cea imaginara.

In cap ne imaginam tot felul de lucruri , cum ar fi o promovare la servici, venirea verii cand e frig afara.. si tot in context imaginar ne putem rezolva aproape orice ne permite marimea imaginatiei, dar nu si realitatea cotidiana.

Exact in acelasi mod, in multimea numerelor reale, ecuatia x*x=-1 nu are solutii. Pentru asta , ai nevoie de artificiul unitatii imaginare “i” . Aceasta este o notatie si o descoperire pur teoretica,  fara de care o semnificativa parte a matematicii ar fi ramas in aer.

Realul si imaginarul sunt deopotriva importante in existenta ta. Suprimarea uneia dintre ele inseamna ratacire intr-o zona care nu o intelegi si care nu te defineste. Controlul si acceptarea amandurora reprezinta de fapt cheia catre gasirea adevaratului loc pe care il ocupi in marele “web” al Universului.

M-am saturat sa o tot visez noaptea. Ce mama naibii ??

sau pe Engleza : My subconscious  is doing dirty tricks with me. It’s not fair.

Fericirea mea de a darui a murit tot daruind mereu. Virtutea mea s-a istovit si ea din pricina indestularii sale!

Eu sunt lumina. Ah!  de-as putea sa fiu noapte…

<< not my words, but they sure apply to me these days >>

Daca ai constiinta un pic mai dezvoltata decat starea de baza a ei cu care te-ai nascut, atunci stii ca , de fapt , esti infinit. Nu prea stii ce inseamna asta, nu stii daca ai fost dintotdeauna asa, sau ai devenit pe parcurs. Si , cu atat mai important, nu stii cum sa redevii infinit.

Prin Dumnezeu ? Asta e un raspuns facil, dar gresit. Nu poti sa devii infinit prin Dumnezeu, pentru ca nu il intelegi ( inca) pe Dumnezeu. Cum ai putea sa te bazezi pe cineva pe care il asculti , dar nu stii ce iti spune ?

Prin perseverenta ? Prin actul de a constientiza fiecare pas inainte, fiecare moment care te face mai mult decat esti deja ? Acesta e un raspuns la care ajungi dupa multa munca, dar e tot gresit.

Cum poti sa atingi infinitul , daca tu cresti prin proportii finite ? E ca in problema cu iepurasul si morcovele.. degeaba iepurasul micsora distanta pana la morcov cu jumatate la fiecare salt. Tot nu ajungea la el.. Si cum poti sa iti dai seama din aceasta anecdota, raspunsul acesta e cel mai periculos. Pentru ca tu vezi destinatia in fata, dar nu o poti atinge prin aceasta metoda niciodata.

Daca vrei sa stii cum sa redevii infinit, atunci trebuie sa stii ce inseamna sa fii nul. Matematic vorbind, singura modalitate de a ajunge la infinit este sa imparti o cantitate finita la zero.  Atingerea infinita a Sinelui tau infinit, se face , deci, prin impartirea sinelui la nimic.

Acum, te intrebi ce poate sa semnifice nimicul ? Eu vreau sa cred ca nimicul inseamna niciun gand, nicio traire, niciun sentiment. Starea pe care oricine o poate atinge cu un pic de exercitiu mental, in care iti golesti toata mintea de idei, iti conferi liniste deplina imprejur, si atingi zeroul din tine. Daca inveti sa faci treaba asta cum trebuie, de fapt, in acele momente, esti la maximul prelungirii propriului tau sine. La un pas micut de celalalt Sine.

Dar la el , stii bine, nu poti ajunge inainte de a muri.