Ieri am vazut pentru a patra oara ( cred !?) V for Vendetta. Bineinteles ca actiunea nu mai prezenta niciun fel de interes , stiam cu 5 minute inainte ce se va intampla, stiam deja toate scenele importante, deci nimic nou aici.

Dar filmul e plin de subtilitati. De fraze si actiuni care trebuie cantarite de 10 ori si masurate in toate privintele , pentru a putea fi asimilate corect. E drept ca , in cele mai multe cazuri , scenele condamna mai mult sau mai putin fatis, un mod de a face politica. Dar acesta este mesajul cel mai facil.

De mai multe ori am bagat un consum de constiinta semnificativ pentru a reproiecta situatiile si o anumita scena mi-a ramas cu totul in minte. ( poate la fel de marcant ca scena in care Naomi Watts se trezeste din vis in Mulholland Drive ).

E scena in care Evey iese din temnita casei lui V, si are o criza ( … de viata) , se prabuseste in genunchi si incepe sa planga. Atunci V ii spune sa traiasca acest moment ( maxim al vietii ei ) cu demnitate si curaj. Acel tremur interior simtit de Evey e de fapt momentul in jurul caruia intreaga ei existenta s-a tesut. Transformarea are loc brusc si total, pentru ca este acceptata de personaj, indrumata si ajutata de V.

Aceasta idee a fost de asemenea abordata in Pendulul Lui Foucault, o carte ca o comoara neinteleasa. Acolo, unul din personaje, Jacopo, descopera cat de puternica este aceasta semnificatie a clipei “primordiale” traite. El constientizeaza dupa cateva zeci de ani, ca momentul maxim al vietii sale a fost o nota dumnezeiasca pe care trompeta lui a scos-o pe vremea cand , copil fiind, a vrut sa o impresioneze pe fata pe care o curta, Cecilia.

“… nota lui finala , foarte lunga, nu se intrerupse deloc : imperceptibila pentru cei de fata, mai iesea inca din palnia trompetei ca o suflare usoara, un firicel de aer pe care el continua sa-l insufle. [..] continua sa emita iluzia aceea de nota pentru ca simtea ca in momentul acela el tocmai depana un fir care tinea soarele pe loc.  Astrul se blocase din cursa lui, se fixase intr-un miez de zi care ar fi putut dura o eternitate. “

Mesajul este simplu : Traieste fiecare clipa ca si cum aceea ar fi Clipa definitorie. In acest fel, nu o vei putea rata pe aceea care conteaza cu adevarat.

Iar daca , cumva, acea clipa a trecut deja , nu iti petrece restul vietii incercand sa o reprogramezi sau sa o reamintesti. Ea ti se va dezvalui pana la urma.

Blogul are un nume  : www.blogu.lu/celmare.

Pe ea o cheama Alexandra si inca vreo 3 nume de familie. De fapt nu e important cum o cheama , dar pentru ca are un nume unic este responsabila de realizarea unor lucruri marete in viata.

Ceea ce cred ca pana la urma va reusi. Dintr-un motiv foarte simplu. Intelege natura umana, isi intelege rolul in viata ei, si in viata celorlalti. Iar aceste avantajae .. nesperate, ii dau ragazul de a se concentra pe lucrurile cu adevarat importante, cele care trebuie neaparat sa le indeplineasca oricine vrea sa transceanda.

Am fost colegi de banca timp de 2 ani, desi cu peripetii as spune. Nu ii placea sa se supuna regulilor nescrise, nu vroia sa dea simpatie gratuit, te facea sa te simti bine intr-un mod special, cu arme diferite de cele comune.

Si toate astea , avand in vedere ca a avut cea mai grea adolescenta dintre toti neghiobii care au alcatuit , odata , o clasa din maretul Sincai… Nu am vazut-o plangandu-se niciodata, dar parca urmele acelor razboaie inca mai zgarie si inca mai lovesc o pasare care nu stie muri.

ps: Ea e cea care a dat cel mai tare “one liner” auzit de mine pana acum . Evident, nu il voi divulga.

Air – Sing Sang Sung

David Gray – Fugitive

Florence and the Machine – Kiss with a Fist

Ian Brown – Stellify ( cea mai ascultata piesa pe Oct. )

Placebo – Ashtray Heart ( piesa lunii Oct.)

Robbie Williams – Bodies

The Temper Trap – Sweet Disposition

Julian Casablancas – 11th Dimension ( cea mai ascultata pe Nov.)

Ladyhawke – Magic

Muse – Undisclosed Desires

Natalie Imbruglia – Want

Nneka – Heartbeat

Urma – Terminus ( piesa lunii Nov.)

Lilly Allen – Who’d have known

Jay-Z – Empire State of Mind

pentru ca esti asaltat de peste tot de afise neo-comuniste, puse de oamenii lui Basescu, care demonstreaza fara echivoc faptul ca , daca il vei pune pe Geoana presedinte, Nastase, Iliescu , Vanghelie si Vantu ( niste muschetari moderni ) , vor face tara praf.

Ce uita Basescu e ca si el a facut pact cu acesti 4 impielitati . S-a numit “Pactul pentru Romania” , si trebuia sa ne faca trecerea de criza un lucru cat mai putin grav. Ce a iesit de aici ?

- 4 luni in care s-au schimbat fostii oameni cheie cu noile marionete numite politic ( pana la scoli si spitale ).

- 2 luni in care PSD-ul a tradat noua alianta si s-a impreunat pe ascunse in Parlament cu PNL , pentru a stavili “cancerul” PDL

- 6 luni de pre, in si post campanie electorala,in care au avut loc prea multe migrari, certuri, cafteli facute public dupa 4 ani, propaganda, frauda cu mici si rosii, pomana romaneasca traditionala.

Si atunci, eu trebuie sa aleg intre un om pe care nu mai vreau sa il vad la fata niciodata dupa 6 decembrie, si unul care , presimt, ca va fi in aceeasi postura peste 5 ani. Oricine ar fi presedinte in aceasta republica europeana bananiera, va fi sub minimul standardului pe care il cer de la acel om.

Eu am o dilema colosala. Ce sa fac in turul 2 ? Sa votez il alb ? Sau sa pun cate o stampila pe fiecare candidat ?

Alta optiune nu am. Si sper ca alegerea facuta in locul meu sa duca la rezultatul ( GEOANA PRESEDINTE !).

Dar macar peste 5 ani, cand voi fi satul de el, sa nu ma gandesc ca eu l-am pus acolo. Peste toata acea gramada imensa de cascaval.

Be Calm. Forgive the people you care about. Don’t mind their mistakes. Try to help them get over their bad spots.

Protect yourself. You are the only one who can damage your spirit.

Be Free. Don’t be afraid to speak your mind in any situation. Be proud of your beliefs. Don’t deny others of opposite beliefs. They complete a more accurate point of view.

Don’t kill yourself. Don’t damage your health and your mind trying to get rich , or famous.

If you believe in a God, make Him your best ally, not your worst enemy.

Do everything that you want. Your life needs to be lived the way you want it. Your life has always waited for you to live in the certain way you imagined.

Dream. And then you’ll see you can fly.

Just be yourself. Then wait til kingdom comes. And in the end , go on being yourself.

Nu stiu unde ma aflu.

Nu stiu ce vreau de la altii.

Ma complac in depresii.

Ma sinucid interior in fiecare zi.

Ma testez. Oare inca, as mai putea suporta durere?

Nu imi face bine durerea.

Nu vreau sa imi fie bine.

Nu (mai) vreau sa le fie bine miseilor. Nu merita nimic.

Nu merita nici macar sa ii bag in seama.

Mai pot sa imi injectez durere in corp. Nu ma doare.

Jur.

Lui Traian ii plac glumele. Si e doar normal sa ii placa , pentru ca e cea mai mare gluma de presedinte pe care ar putea-o avea Romania. Nu e normal sa ni se intample asta, nu meritam asta.

Desi am doar 21 de ani, am avut astazi ocazia sa particip la un flash mob PDL , in lobby-ul caldirii Opera Plaza , din CLuj. Acolo au fost toti derbedeii din fruntea PDL-ului regional . Plus capra de Eba. La fel de Botoxata ca intotdeauna.

La orice duma de-a lui Traian, mob-ul izbucnea in ras, adulandu-si intr-un mod grotesc idolul. Erau toti la costume Armani, puteau de niste parfurmuri pe care nici nu-s sigur ca as sti sa le pronunt.

Si , referitor la dezbatere, de ce a fost Traian atat de incet ? la fiecare intrebare adresata lui, raspundea divagand, vorbind pe langa subiect, si adulandu-se. A fost tot timpul in cautarea ultimului cuvant, inclusiv la final, cand cu tot dinadinsul a incercat sa vb ultimul.

A facut mai multe glume ca la un stand up comedy. Dar el nu stie oare ca NE-AM SATURAT DE GLUME ???? Vrem ceva concret, ceva cu o perspectiva sigura, clara si bine gandita. Nu un ins depasit de evenimente, cu arme rudimentare, care nu are respect nici macar pentru adversarii lui la presedintie.

De ce a facut Traian acea remarca referitoare la sotia lui Crin? A fost cel mai sinistru si disgratios lucru pe care l-am auzit vreodata. Mi-a fost rusine ca Traian e presedintele meu.

Si m-am gandit ca voi face tot ce pot sa schimb lucrul asta .

Late at night, when you’re eyes are wide shut, when you crave a bit of nap, wanting to let go of that so long and unhealthy insomnia, sometimes, your hands may come together.

Remember the times you were a little child. Way back then, you might have gone to church a couple of times. You may have seen there people down on their knees, with their hands in the ground, whispering. And after the whispering was over, a stream of tears rolling out of their eyes. You might have assumed that they “WANTED SOMETHING, AND COULDN’T OBTAIN IT”.

Now , I tell you, if you want to say a prayer, then you have to understand that its receiver is not GOD ( or any other deity ) . It’s YOU.

You are the one who grants yourself permission to open your heart and throw out the darkest thoughts that blur your mind. Your are the one who forgives himself ( or herself ) for anything bad you did , because now , saying it, you admit you were wrong, you understand the negative impact that act did on yourself, and you clean yourself of it.

Going to church makes the prayer come more easily, but it can be done just as effective anywhere else. The prayer is not a message / request sent to God. It’s a permission to forgive yourself, to heal yourself of negative vibes that are affecting you.

When you say a prayer, close your eyes, and imagine that right in front of you is… YOU.

Confess yourself. Forgive yourself.

Daca stau sa ma gandesc bine acum, 2001 a fost anul dinaintea anului de gratie 2002. Si ca orice an premergator unuia decisiv, atunci glandele mele muzicale au inceput sa lucreze incet incet. Multumesc si acum tuturor zeilor de pe Pamant ca nu am dat pe vremea aceea in strachinile muzicii pop sau house uzuale , de 2 bani, si ca nu m-am inecat in hiphop si rap de prost gust.

Cele 10 piese ale anului 2001 ascund fiecare anumite semnificatii care m-au ajutat atunci. Si , deja interesant, cu o singura exceptie, toate piesele inca imi plac intr-o masura cat de cat apreciabila.

1. Faith Hill – There you’ll be :-   soundtrack la Pearl Harbour. Una din cele mai bune balade ale vremii

2. Shaggy – It wasn’t me :- Videoclip amuzant, ritmuri destule de facile. Acum , sub nicio forma nu mai vreau sa aud de artistul asta.

3. Alien Ant Farm – Smooth Criminal :- Printre primele piese de punk rock pe care le-am digerat cum se cuvine. Are un ciudat ritm foarte antrenant si versuri pe care le inveti foarte repede.

4. Nickelback – How You Remind Me :- Super piesa. Foarte buna introducere in taramul pe atunci interzis (mie) al rockului

5. Britney Spears  – Stronger : – desi “artista” Britney e curent o gluma buna , piesa asta e o ramasita cat de cat de onoare a timpului in care eram 70% mainstream

6. The Corrs – Breathless :- Un imn cu personalitate. Nu exista om pe Terra care sa refuze piesa asta

7. Nelly Furtado – I’m like a bird :- vezi punctul 6.

8. Crazy town – Butterlfly :- o introducere in rap-rock. Din care aveam sa gust la greu mai tarziu.

9. ATC – Around the World :- Piesa asta e in top 10 Guilty Pleasures. Inca nu pot sa imi explic de ce imi place si de ce ocupa cativa mega din hardul meu

10. Enrique Iglesias – Hero :- Piesa pe care m-am indragostit prima oara. Apoi aveam sa traiesc ( cronologic ) o obsesie mult prea lunga, o moarte interioara,o  decizie inconstienta, o inviere neasteptata si o lunga si frumoasa calatorie de ( acum )  3 ani jumate. Totul a pornit de la piesa asta.

Fara sa stiu atunci, tot in 2001 a aparut formatia care ocupa de vreo 5-6 ani locul 1 intr-un top extrem de lung de “favorites”. E vorba de Linkin Park.

Tot atunci au aparut 3 piese minunate, de care nu ma satur niciodata :

Enya – Only Time, Coldplay – Yellow si Dido – Thank You.

Pe vremea anului 2000, aveam 12 ani si eram incredibil de incult in ale muzicii. Ascultam doar mainstream de atomic TV si Viva, alte posturi oricum nu prea existau, internet nu aveam pe atunci, deci orice scapare era aproape imposibila.

Astfel am ajuns sa ascult la greu formatii precum Vengaboys sau Destiny’s Child si artisti precum Madonna sau Eminem. Pentru ca asta ascultau toti, iar eu inca nu descoperisem ca stilul meu nu se potriveste cu cel al gloatei. Singura piesa din acestea pe care inca o mai ascult cat de cat cu placere e Freestyler. Piesa anului a fost ” The way I am” din simplul motiv ca o fredonam non stop, avea un videoclip fainut si , precum multe alte rapp-uieli ale vremii, i-am invatat toate versurile incredibil de repede.

1. Vengaboys – Shalalala

2. Craig David – 7 Days

3. Dr Dre – Forgot about Dre

4. Sonique – It feels so good

5. Destiny’s Child – Say my name

6. Eminem – The way I am

7. Bomfunk Mc’s – Freestyler

8. Cypress Hill – Rap Superstar

9. Madonna – Music

10. Modjo – Lady ( Hear me tonight )

Daca ar fi sa aleg acum 3 piese care au aparut atunci si care ocupa un loc de onoare acum , ar fi :

Moloko – The time is Now, Delerium – Silence si Kosheen – Hide U.