“…. vreun unchi , matusa , vecin, sau ma rog, cand vedeam la stiri. Poate de aceea fug de stiri ca de dracu’.. Apoi am aflat ca multa lume are mania mea, dar ca majoritatea stiu cum sa o ascunda. Afiseaza toti masti zambarete , placute , sub care se gasesc de fapt farame de nimic. E ingrozitor.”
“ Incepe cu inceputul “
“ Bine. A fost acum 3 luni. E una din acele zile care par ciudate inca din momentul in care te scoli. Ei bine, eu presimteam ca aceea era de fapt ziua pentru care m-am nascut.. Cea mai importanta din viata mea. Si tocmai pentru a inabusi acest sentiment am decis sa nu fac absolut nimic in acea zi. Era cam ora 10, cand Lisa – fetita vecinilor – a venit plangand la mine. Mi-am dat seama repede ca nu fusese batuta sau agresata. Plangea cu un motiv intemeiat.”
“Unde erau parintii ei ? “
” Cred ca la Biserica. Oricum imi repeta in continuu ca nimeni nu o crede, ca toti spun ca e nebuna . Copiii radeau de ea la scoala, faceau tot felul de glume. Era tare nefericita. Am intrebat-o daca pot sa o ajut. Mi-a spus ca , de fapt, eu eram singura care putea. “
“Continua… “
“M-a dus inapoi la cas ei . Cand am intrat, am inceput sa ametesc. Simteam ca plutesc , eram hipnotizata total de atmosfera. A fost foarte ciudat, pentru ca nu era prima oara cand intram in acea casa. Lisa mi-a soptit ca trebuie sa urc pana in pod, ca acolo sunt prietenii ei de joaca . Eram in continuare neobisnuit de euforica , si am alergat cat de repede am putut pana la usa podului. Apoi am incercat sa aud daca sunt sunete dincolo de usa. Nu auzeam absolut nimic. ”
“Ai intrat singura ?”
” Da… Parca visam…Nu imi venea sa cred … Inca nu imi vine sa cred. Erau ca doi baietei. Stateau amandoi in genunchi, cu spatele la mine.Unul avea aripi si era alb, iar celalalt avea codita, cornite, si era negru. Aveau capul plecat si se rugau intr-o limba necunoscuta. Prin cuvintele lor mi-am auzit numele rostit de mai multe ori si acela fost momentul in care mi-am dat seama ca nu era un vis. Primul impuls a fost, recunosc, sa chem politia. Apoi insa, cel alb s-a ridicat in picioare si mi-a spus calm :
- Nu-ti fie teama, Sophie. Sunt Aaron, ingerul tau. Iar acesta e Fren , diavolul tau. In momentele in care ne vezi pe amandoi , sa stii ca esti in siguranta. Daca insa, il zaresti numai pe Fren, lucruri grave se vor intampla celor din jurul tau. De tine nu are voie sa se atinga .. ”
Inspectorul Armstrong incepu sa rada in hohote.
” Doamne , ce poveste interesanta… Nu credeam ca esti in stare de asemenea povesti. Stai sa vad daca am inteles: vrei sa spui ca acel dracusor, Fren , l-a omorat pe Alan Matthews ? Imi pare rau . Nu cred asa ceva… poate doar ca mi-am irosit o jumatate de ora din viata…”
“O! Doamne… Unde esti, Aaron ?”
“Ce? Ce se intampla ? “
Sophie il cauta disperata in jur pe ingeras , iar in momentul in care isi intoarse capul spre inspector , fata vazu ca acesta zacea intr-o balta de sange. Langa el statea Fren , chicotind satisfacut.
