Lui Traian ii plac glumele. Si e doar normal sa ii placa , pentru ca e cea mai mare gluma de presedinte pe care ar putea-o avea Romania. Nu e normal sa ni se intample asta, nu meritam asta.

Desi am doar 21 de ani, am avut astazi ocazia sa particip la un flash mob PDL , in lobby-ul caldirii Opera Plaza , din CLuj. Acolo au fost toti derbedeii din fruntea PDL-ului regional . Plus capra de Eba. La fel de Botoxata ca intotdeauna.

La orice duma de-a lui Traian, mob-ul izbucnea in ras, adulandu-si intr-un mod grotesc idolul. Erau toti la costume Armani, puteau de niste parfurmuri pe care nici nu-s sigur ca as sti sa le pronunt.

Si , referitor la dezbatere, de ce a fost Traian atat de incet ? la fiecare intrebare adresata lui, raspundea divagand, vorbind pe langa subiect, si adulandu-se. A fost tot timpul in cautarea ultimului cuvant, inclusiv la final, cand cu tot dinadinsul a incercat sa vb ultimul.

A facut mai multe glume ca la un stand up comedy. Dar el nu stie oare ca NE-AM SATURAT DE GLUME ???? Vrem ceva concret, ceva cu o perspectiva sigura, clara si bine gandita. Nu un ins depasit de evenimente, cu arme rudimentare, care nu are respect nici macar pentru adversarii lui la presedintie.

De ce a facut Traian acea remarca referitoare la sotia lui Crin? A fost cel mai sinistru si disgratios lucru pe care l-am auzit vreodata. Mi-a fost rusine ca Traian e presedintele meu.

Si m-am gandit ca voi face tot ce pot sa schimb lucrul asta .

In multe momente ale vietii noastre reale avem impresia ca vedem lucruri care nu se potrivesc ,  situatii care se repeta in mod straniu, sau intalnim persoane noi care totusi ne sunt atat de cunoscute…

Ceea ce trebuie sa retinem din toata aceasta experienta a vietii este ca desfasurarea mintii (prin memorie ) si a sufletului se extinde pe mai multe planuri. In memorie se imprima anumite sentimente si trairi pe parcursul zilei, care apoi sunt transpuse in vise pe durata somnului. De exemplu, o persoana deprimata si stresata n-o sa viseze niciodata campii insorite si verzi sau pisicute cu laptic pe botisor care le torc in brate. “Odds are” ca vor visa aligatori, monstri , tsunamiuri, despartiri de cei dragi, caderi in gol.. etc.

Daca consideram ca toate elementele care pot induce sentimente omului formeaza un punct intr-un plan, atunci cel mai corect ar fi sa alegem acel plan ca fiind cel complex. Pentru ca cele 2 dimensiuni ale sale corespund celor 2 dimensiuni in care traim : cea reala, si cea imaginara.

In cap ne imaginam tot felul de lucruri , cum ar fi o promovare la servici, venirea verii cand e frig afara.. si tot in context imaginar ne putem rezolva aproape orice ne permite marimea imaginatiei, dar nu si realitatea cotidiana.

Exact in acelasi mod, in multimea numerelor reale, ecuatia x*x=-1 nu are solutii. Pentru asta , ai nevoie de artificiul unitatii imaginare “i” . Aceasta este o notatie si o descoperire pur teoretica,  fara de care o semnificativa parte a matematicii ar fi ramas in aer.

Realul si imaginarul sunt deopotriva importante in existenta ta. Suprimarea uneia dintre ele inseamna ratacire intr-o zona care nu o intelegi si care nu te defineste. Controlul si acceptarea amandurora reprezinta de fapt cheia catre gasirea adevaratului loc pe care il ocupi in marele “web” al Universului.

Fericirea mea de a darui a murit tot daruind mereu. Virtutea mea s-a istovit si ea din pricina indestularii sale!

Eu sunt lumina. Ah!  de-as putea sa fiu noapte…

<< not my words, but they sure apply to me these days >>

Daca ai constiinta un pic mai dezvoltata decat starea de baza a ei cu care te-ai nascut, atunci stii ca , de fapt , esti infinit. Nu prea stii ce inseamna asta, nu stii daca ai fost dintotdeauna asa, sau ai devenit pe parcurs. Si , cu atat mai important, nu stii cum sa redevii infinit.

Prin Dumnezeu ? Asta e un raspuns facil, dar gresit. Nu poti sa devii infinit prin Dumnezeu, pentru ca nu il intelegi ( inca) pe Dumnezeu. Cum ai putea sa te bazezi pe cineva pe care il asculti , dar nu stii ce iti spune ?

Prin perseverenta ? Prin actul de a constientiza fiecare pas inainte, fiecare moment care te face mai mult decat esti deja ? Acesta e un raspuns la care ajungi dupa multa munca, dar e tot gresit.

Cum poti sa atingi infinitul , daca tu cresti prin proportii finite ? E ca in problema cu iepurasul si morcovele.. degeaba iepurasul micsora distanta pana la morcov cu jumatate la fiecare salt. Tot nu ajungea la el.. Si cum poti sa iti dai seama din aceasta anecdota, raspunsul acesta e cel mai periculos. Pentru ca tu vezi destinatia in fata, dar nu o poti atinge prin aceasta metoda niciodata.

Daca vrei sa stii cum sa redevii infinit, atunci trebuie sa stii ce inseamna sa fii nul. Matematic vorbind, singura modalitate de a ajunge la infinit este sa imparti o cantitate finita la zero.  Atingerea infinita a Sinelui tau infinit, se face , deci, prin impartirea sinelui la nimic.

Acum, te intrebi ce poate sa semnifice nimicul ? Eu vreau sa cred ca nimicul inseamna niciun gand, nicio traire, niciun sentiment. Starea pe care oricine o poate atinge cu un pic de exercitiu mental, in care iti golesti toata mintea de idei, iti conferi liniste deplina imprejur, si atingi zeroul din tine. Daca inveti sa faci treaba asta cum trebuie, de fapt, in acele momente, esti la maximul prelungirii propriului tau sine. La un pas micut de celalalt Sine.

Dar la el , stii bine, nu poti ajunge inainte de a muri.

Am asteptat un pic sa vad cum decurg evenimentele pentru a – mi da cu parerea in legatura cu aceasta afacere.

De fapt, e ca o crima perfect construita, dar in care criminalul e descoperit ulterior, pentru ca se demasca singur, sau alte persoane care stiu cine e de vina, incep sa il toarne incet, incet.

Scindarea PDL in acest caz e cat se poate de graitoare. Daca tot partidul ar fi fost solidar cu ea, sau ar fi decapitat-o de la inceput, mai era loc de intors.

Si chiar cazul in care 50% ziceau intr-un fel si 50% in celalalt.

Aceasta scindare se traduce astfel : toata lumea stie ca doamna Ritzi e vinovata ( imi permit sa spun singura vinovata ) , iar disputa se da chiar in jurul solidarizarii partidului cu dansa.

Fara indoiala, exista o sansa ca Ritzi sa faca puscarie. Dar , totusi, nu mai bine sa taraganeaza ancheta, se gasesc invinuiri partiale, poate chiar o spalare pe maini generala… Dovada ca investigatiile au inceput sub auspicii indoielnice, cu o comisie parlamentara complet in afara Legii, al carei verdict final poate fi acela de “vinovat”, insa consecintele verdictului vor fi minime.

Totusi, ceea ce merita accentuat in final este incapatanarea, prostia, orgoliul si inconstienta doamnei ministru de a persista in a nu-si da demisia . Mai mult decat oricand, acest gest este semnificativ pentru toti politicienii. Si prinsi cu mata in sac, cu sacul in portbagaj si cu masina in garajul casei, tot nu au “buna-simtire” de a renunta la pozitia lor de forta.

care se ocupa de campanii electorale. Pomana, datu’ a la moca, gratis pe banii altora, se pare ca functioneaza in cazul meu. Astazi am primit un tricou verde cu Eba, si timp de 10 minute m-am gandit serios daca nu cumva sa votez cu ea la alegeri.

Apoi mi-am adus aminte ce inseamna sa fii liberal. Eu apartin prin definitie modului de a gandi si de a actiona al partidului liberal. Iar aceasta campanie de impartit tricouri gratis in campusuri importante din tara ( am auzit ca si in Regie se intampla ) e impotriva actului de a face campanie electorala in mod cinstit. Oricum, ca un mic plus, macar Eba a dat tricouri studentilor , nu a impartit manelisti si lautari sa faca galerie unora pe langa anumite sectii de votare de pe la tara.

Prin urmare , NU o sa votez cu ea ( poate cand si-o schimba numele din buletin si o sa ii creasca Iq-u peste 100, cine stie… ) . Totusi , nimeni nu ma impiedica sa ii fac tata campanie electorala pe blogul meu.

Daca vrei sa mergi la vot, spun asa : Daca nu esti liberal, decat sa votezi cu nemernicii de la PDL sau cu incompetentii de la PSD, mai bine cu Eba.

ps.. oricat de misto ar fi tricoul asta, nu incape deloc pe mine.

sau mai corect anatomic, la cap.

De vreo saptamana , a aparut o noua musculita pe inghetata cu frisca perfecta a omenirii.  Se numea gripa porcina la inceput. Acum, la implorarea unor “muchacios” mexicani care urmau sa moara de foame de gat cu porcii lor nevanduti, se numeste H1N1. Mult mai bine muzical , nu-i asa. Liric , as zice.

Foaie verde foi de gorunu

Mami, Tati, am H1N1

Nu mai are rost sa spun ce impact are faptul ca rimeaza cu H5N1, ultima pandemie ( mondiala, ca deh, se poate si de cartier !?) cea de gripa aviara, a dus la macelarirea unor pasari potential distrugatoari ai speciei umane. Iar acum, saracii porcusori, oricum niste victime sigure din cauza carnii pe care o dau, sunt responsabili de …

De a fi pretextul pentru ca statul american sa dea sume imense de bani pentru niste medicamente care inca nu s-au inventat. Vaccinul inca nu a iesit, dar eu banuiesc ca exista undeva , intr-un buncar de langa zona 51. La momentul potrivit, va iesi pe “piata” si se va vinde ca painea calda.

Singurele persoane care au de pierdut sunt cei care cred ca vor muri astfel. Pentru ca sunt multi cei care s-au dat batut si vor doar un pretext ca sa termine cu viata asta.

Omul si-a pierdut capacitatea de a rationa in Sine. Acum, primeste si accepta idei si nevoi fara sa se intrebe daca sunt corecte sau nu.

Sa mor daca mai tin minte cum o cheama… Am o reputatie penibila de a uita aproape instantaneu numele persoanelor cu care fac cunostinta. Tot ce stiu acum e ca , din punctul meu de vedere, e mult mai bine ca a ramas fara nume. Deocamdata, pentru ca sunt ceva sanse sa ne mai intalnim.

Era un pic mai mare ca mine, si jur ca nu lucrul asta m-as facut sa actionez calm. De fapt, amandoi eram personaje secundare ale noptii. My guy and her girl were getting along so fine…

In cuvinte putine si aruncate cu grija am descoperit ca avem lucruri comune. Ceea ce nu mi se intampla chiar in fiecare zi. Si ceea ce ma face sa persist in ideea mea de a continua sa caut ceva ce nu merit, nu imi apartine, si pe care nu as sti cum sa pretuiesc.

Tot ce mai stiu dupa seara de marti e ca am depasit rascrucea din calea mea. Si, boem fiind, am ales sa merg pe drumul super-incetosat, dinspre care se auzeau ganguituri nedefinite si pe care batranul de la raspantie m-a implorat sa nu il urmez.  Sper ca drumul meu sa nu violeze constrangerile care ma definesc si sa nu am un happy ending. Nu vreau nici un fel de sfarsit.

This fog is fine with me

Daca ne referim strict la varianta darwinista de evolutie, atunci creatorul devine redundant. Practic, nici nu mai intereseaza prea tare daca exista sau nu. Important e doar aspectul fenomenal al evolutiei umane. Omul a descoperit ca poate sa stapaneasca animalele, ca se poate inmulti si stapani pamantul ; era , inca de pe atunci , sortit sa evolueze.

Dar nu intr-o asemenea masura.

Conceptul de Zeu ar putea fi asociat cu o varianta post-Neanderthaliana a omului. Acesta , sa zicem, a aflat (atunci)  ca exista instante superioare care il guverneaza. A aflat ca este creat dupa “chipul si asemanarea ” unui zeu atotputernic ( varianta crestina ) . Atunci, de ce sa nu fie si el atotputernic?

Iata cum, aparitia unui concept a carui existenta nu poate fi demonstrata fizic ( un fel de virus ..) , a facut ca omul sa se autodepaseasca total. Sa vrea sa zboare, sa calatoreasca foarte rapid, sa stapaneasca intreg Universul… sa fie ca un fel de zeu.

Un alt mod de evolutie umana a fost prin intermediul razboaielor. Virusul dumnezeiesc a reusit performanta sa imbrace mai multe haine, si sa faca astfel oameni de credinte diferite sa se razboiasca. Si stim cu totii ca razboaiele obliga la progres tehnologic.

Partea regretabila e ca omul a fost obligat de acest virus sa renunte la selectia naturala. Conform careia individul cel mai puternic poate si trebuie sa il domine pe cel mai slab, pentru a nu compromite specia.

Lucru care tocmai se intampla ( accelerat ) acum : oamenii slabi ii controleaza pe cei puternici, ajung sa promoveze valori gresite, idei preconcepute. Firul evolutiei umane se indreapta in directia gresita.

As vrea sa redevin pasare.. Sa pot zbura

Nimic acolo , afara.

Nimic aici, inauntru.

Nu ne arata Sinele nostru.

Cel putin nu al meu. Ce daca lumea s-a intors ( deja ? ) cu susul in jos anul asta ? Ba un razboi, niste gaze, ba niste pensii, cateva scandaluri pe la centru si nu numai…  Lumea si-a incarcat mai bine ca de obiei bateriile in vacanta de iarna. Acum si-au perfectionat armele, si trag unii in altii mult mai bine. Lumea intreaga pare sa se bazeze doar pe o mana de descreierati care trag ( si la propriu si la figurat )  in cine au chef.

Unii dintre ei  omoara civili ( just for fun ) si poarta toata aceasta mascarada pe un steag pe carea scrie “Jihad” . De fapt, e la fel de corect daca nu scria nimic …

Sincer, nu pot sa inteleg cum doua natiuni atat de “credincioase ” se pot razboi. Dumnezeul lor ( care intre nio fie vorba ,culmea,  e acelasi ) nu ii invata sa ridic arma asupra fratelui, nu ii invata sa raspunda cu o lovitura de secure unei palme primite. Si sub nicio forma sa puna insasi leaganul civilizatiei umane in pericol…

Ma simt din ce in ce mai penibil ca in buletinul meu scrie “om” . Mi-as fi dorit sa fiu o floare… sau o pasare.. sa pot zbura