Metafizic vorbind, in toata existenta sa ca trup uman, sufletul se poate blinda cu anumite certitudini. La nivel elementar, unele din cele mai simple sunt Familia, Casatoria, Prietenii , Copiii, Fratii, Religia, Credinta, Munca, Propriul EU.
In cel mai pur spirit practic cu putinta, oricare si toate din aceste puncte de reper ajung sa tradeze cel putin o data in viata. Atuncim invariabil, sufletul se indreapta spre un alt reper, pe care il imbratiseaza sarguincios si ascultator, pana reuseste sa isi rezolve problemele ivite. Unul din primele lucruri pe care le descopera un Eu evoluat e acela ca , indiferent cat de multe deziluzii ar avea, pe oricate planuri, Propriul EU va ramane un punct de reper solid. O certitudine pe care nu i-o poate lua nimeni.
Dar .. pentru cei mai slabi de inger, pentru cei atat de slabi incat nu au reusit sa isi construiasca decat foarte putine repere , iata o certitudine implacabila, usor de asimilat, si foarte folositoare la anaghie :
Timpul. Cel care se scurge ireversibil indiferent cate flotari ai face, indiferent daca ea(el) te-a parasit sau nu, daca esti Bill Gates sau ultimul borfas ,daca ai 80 sau 8 ani. Daca plangi sau razi, daca mori sau te nasti in fiecare zi.
Mai spune-mi tu o certitudine care sa vina din afara ta ( chiar daca as putea sa admit ca timpul e un concept aproape senzorial, totusi se desfasoara in cea mai mare parte in exteriorul nostru! ).
Cand te trezesti dimineata, poti sa spui cu certitudine ca , undeva intr-un viitor romantic, ora 12 va veni. Si te va prinde de subsoare si te va azvarli spre stele…
