Real si imaginar

In multe momente ale vietii noastre reale avem impresia ca vedem lucruri care nu se potrivesc ,  situatii care se repeta in mod straniu, sau intalnim persoane noi care totusi ne sunt atat de cunoscute…

Ceea ce trebuie sa retinem din toata aceasta experienta a vietii este ca desfasurarea mintii (prin memorie ) si a sufletului se extinde pe mai multe planuri. In memorie se imprima anumite sentimente si trairi pe parcursul zilei, care apoi sunt transpuse in vise pe durata somnului. De exemplu, o persoana deprimata si stresata n-o sa viseze niciodata campii insorite si verzi sau pisicute cu laptic pe botisor care le torc in brate. “Odds are” ca vor visa aligatori, monstri , tsunamiuri, despartiri de cei dragi, caderi in gol.. etc.

Daca consideram ca toate elementele care pot induce sentimente omului formeaza un punct intr-un plan, atunci cel mai corect ar fi sa alegem acel plan ca fiind cel complex. Pentru ca cele 2 dimensiuni ale sale corespund celor 2 dimensiuni in care traim : cea reala, si cea imaginara.

In cap ne imaginam tot felul de lucruri , cum ar fi o promovare la servici, venirea verii cand e frig afara.. si tot in context imaginar ne putem rezolva aproape orice ne permite marimea imaginatiei, dar nu si realitatea cotidiana.

Exact in acelasi mod, in multimea numerelor reale, ecuatia x*x=-1 nu are solutii. Pentru asta , ai nevoie de artificiul unitatii imaginare “i” . Aceasta este o notatie si o descoperire pur teoretica,  fara de care o semnificativa parte a matematicii ar fi ramas in aer.

Realul si imaginarul sunt deopotriva importante in existenta ta. Suprimarea uneia dintre ele inseamna ratacire intr-o zona care nu o intelegi si care nu te defineste. Controlul si acceptarea amandurora reprezinta de fapt cheia catre gasirea adevaratului loc pe care il ocupi in marele “web” al Universului.

2 Comments

  1. rainy said,

    October 20, 2009 at 7:20 pm

    “Controlul si acceptarea amandurora reprezinta de fapt cheia catre gasirea adevaratului loc pe care il ocupi in marele “web” al Universului.” – mda. acum depinde, cat control, si cata acceptare…
    in acelasi timp, orice pas gresit, care duce la suprimarea cat de infima a uneia din ele, duce la o infinita rasturnare a echilibrului nostru existential – care, aparent, s-ar vrea ceva gen ‘peace of mind’ din yoga, zen sau altele asemenea care aluneca toate pe o spirala undeva intre acelasi real si imaginar.

  2. DianaEmma said,

    November 1, 2009 at 4:46 pm

    Nu doar controlul si acceptarea… ci si sa stii cum sa le imbini pe cele doua si cum sa le folosesti in functie de situatie.

    Eu de pilda cred ca unii ne par cunoscuti, pentru ca emana o energie ‘cunoscuta’. Eu chiar cred ca fiecare om emana o energie, nu neaparat aura… ci energia pe care o are fiecare corp, inclusiv pamantul, inclusiv astrele… si cand sintim o energie cunoscuta, asemanatoare de a cuiva apropiat sau chiar a noastra, ne pare omul in mod bizar cunoscut.


Post a Comment