Centrefold’s Playinground

Sa mor daca mai tin minte cum o cheama… Am o reputatie penibila de a uita aproape instantaneu numele persoanelor cu care fac cunostinta. Tot ce stiu acum e ca , din punctul meu de vedere, e mult mai bine ca a ramas fara nume. Deocamdata, pentru ca sunt ceva sanse sa ne mai intalnim.

Era un pic mai mare ca mine, si jur ca nu lucrul asta m-as facut sa actionez calm. De fapt, amandoi eram personaje secundare ale noptii. My guy and her girl were getting along so fine…

In cuvinte putine si aruncate cu grija am descoperit ca avem lucruri comune. Ceea ce nu mi se intampla chiar in fiecare zi. Si ceea ce ma face sa persist in ideea mea de a continua sa caut ceva ce nu merit, nu imi apartine, si pe care nu as sti cum sa pretuiesc.

Tot ce mai stiu dupa seara de marti e ca am depasit rascrucea din calea mea. Si, boem fiind, am ales sa merg pe drumul super-incetosat, dinspre care se auzeau ganguituri nedefinite si pe care batranul de la raspantie m-a implorat sa nu il urmez.  Sper ca drumul meu sa nu violeze constrangerile care ma definesc si sa nu am un happy ending. Nu vreau nici un fel de sfarsit.

This fog is fine with me