A fost odata un baiat , simpatic la prima vedere , desi ingrozitor de tacut si foarte retras . Era destul de inteligent, dar nu era chiar iesit din comun. Ceea ce il diferentia de ceilalti se afla in genele sale mai degraba. Era un instict puternic care ii spunea ca este mai bun. Pentru ca reusise de prea putine ori acest lucru, ii invindia pe cei mai buni. Experienta ii demonstrase dupa un timp ce greseala teribila facea, asa ca invidia se risipise inca din fasa, inainte de a deveni stapana. El avea mereu cate o gluma seaca, sau o replica mai ciudata, iar discutiile cu el nu puteau degenera sub nicio forma in cearta.
Tocmai pentru ca era altfel, era cea mai barfita persoana de catre anturaj ( inclusiv familie ). Lumea parea ca vrea mai degraba sa vorbeasca DESPRE el, decat CU el. Orice greseala, oricat de mica, era amplificata la extrem , si pana la urma aparea in fata lumii ca un esec lamentabil. Nu era vorba ca nu era inteles . Pur si simplu, stilul sau nu era acceptat sau respectat.
La Inceput, incercase din rasputeri sa le arate greselile. Dar vazand ca nu reuseste sa le anihileze slabiciunile, se daduse batut. Isi daduse seama ca nu asta era menirea sa. Nu trebuia sa ii SALVEZE. Nu trebuia nici macar sa ii AJUTE , macar un pic. Nu.
Menirea sa era sa le SPUNA ca doar ei se pot salva pe ei insisi. Chiar le dorea din toata inima sa reuseasca, dar conditiile ca aceasta dorinta sa i se indeplineasca nu erau in mainile sale.
————————————————————————————
Demonul invidiei, al barfei, al geloziei e cel mai perves dintre toti. E probabil singurul care te schimba la nivelul fundamental. iti schimba perceptia despre lume, iti schimba limbajul si expresivitatea.
Din fericire e singurul care poate sa fie distrus in totalitate…
Din pacate, e singurul la care interventia exterioara nu are niciun efect.
————————————————————————————
M-am saturat sa fiu barfit, invidiat fara motiv ( nu am nici gagica misto, nici Nobel , nici Maebach ) si m-am saturat sa fiu URAT
