Joaca de-a Summitul

Din doua motive nu am vrut sa merg la facultate in Bucuresti. Unul din ele este acela ca nu imi place orasul, atmosfera… nu imi plac locuitorii, cainii vagabonzi.. Toropeala teribila a verii, agresivitatea cu care te trateaza orice cunoscut , tigania, blocajul , nervii…

Pentru o buna parte a romanilor, toate aceste lucruri au ajuns la o culme  in aceste zile. Pentru ca nimeni nu o sa de-a mana cu dubluve’u, nu o sa palavrageasca cu Sarko, sau o sa ia o reteta de papanas de la Angela. Toti astia o sa fie paziti cu o strictete care seamana deseori cu nebunia. TOT LA TELEVIZOR O SA-I VEDEM. Toti astia o sa se plimbe pe niste strazi neobisnuit de goale, semafoarele vor fi ca prin minune inverzite , docile si ele la gandul ca o data in viata li se intampla asta..

Iar Ei iti vor vorbi despre cat de mult i-a ajutat poporul roman (!) sa lupte impotriva terorismului, ce planuri de viitor au cu noi, ce istorie lunga am avut DE ACEEASI PARTE A BARICADEI.  Multi se vor uita umili la ei, altii nici macar nu vor reusi sa isi ridice privirea spre ei…. gandind poate ca asta e cel mai frumos moment al vietii lor ( as putea adauga “patetice” )…

Ne vor cuceri cu rigoarea lor , cu maretia pe care titluri de genul ” cei mai importanti oameni ai lumii ” le poarta, cu isteria pe care intreaga presa a pregatit-o amanuntit pentru ei.

Din punctul MEU de vedere, refuz sa iau parte la acest summit. Nici macar nu vreau sa aud nimic… De ce sa imi scurtez zilele, vazandu-i pe liderii Romaniei brusc foarte cuminti, foarte cooperanti, dand impresia in fata LOR ca formeaza o echipa foarte buna , ca dupa doar o luna sa se balacareasca in campania electorala ?

Se poate spune ca acest Summit ( sau mult mai muzical  :” Sommet ” ) este zenitul politicii romanesti ?

Da , daca nu se conidera toti acei romani care traiesc de pe o zi pe alta sau cei care mor de foame , cu speranta inca prezenta in sufletul lor pur….