Am inceput in Hanul cu Tei. Acolo am baut cat pentru o incalzire serioasa, destul de putin cat sa nu cadem lati in momentul in care ne ridicam de la masa, dar destul de mult sa vorbim degajat tot felul de lucruri pe care nimeni nu le-ar fi zis intr-o imprejurare … sobra. Acolo am inceput si seara “turceasca” cum am denumit-o a doua zi, o seara in care am fumat ( la propriu ) ca un turc. Tigara dupa Tigara. Si pentru cineva care in mod normal fumeaza 2-3 tigari pe saptamana e ceva sa fumezi un pachet intr-o singura noapte.
Acolo am avut un moment pe care nu o sa il uit vreodata. Intr-o micuta sclipire a constiintei , mi-am dat seama ca de fapt ea nu era de vina pentru toata istoria aceea. Ea pur si simplu si-a jucat un rol predestinat ( in raport cu mine ) . Eu TREBUIA sa ma indragostesc obsesiv de ea, si apoi , bineinteles , TREBUIA sa imi extirp obsesia , devenind. Tot acest rationament a venit pe neasteptate, si m-a calmat total ( pentru ca , rusine sa imi fie , inca mai eram nervos pe ea ).
Tot acolo ne explica Adi cum tine el un regim exemplar , o dieta absolut stricta, aproape bolnav de sanatoasa. L-am intrebat direct daca e constient ca pana la urma va muri. Nu a stiut ce sa raspunda, dar eu pusesem doar o intrebare care statea pe buzele tuturor. Dupa ce s-a terminat sueta din Han, m-am despartit frumos de fete ( pe care pronostichez ca o sa le mai vad constant – cam o data pe an ) , am continuat noaptea in Suburbia, unde intr-un mod profetic un tip destul de dur mi-a stampilat “SUBURBIA” pe vena mainii drepte.
Un club foarte ok, cu fete chiar disponibile sa danseze nelasciv si deschis, fara oameni dubiosi , fara fite evidente. Dar in care, totusi , oamenii sunt normali… Eu chiar aveam chef in seara aceea, aveam chef sa beau, sa dansez, sa flirtez. Lucruri pe care le-am facut la pachet. Iar tinta era o fata cu vreo 2 ani mai tanara.. imbaracata cu o bluzita verde pe care nu cred ca o s-o uit degraba. Chiar am incercat sa imi deschid porii inchisi de 20 de ani in mine, am incercat sa visez , sa traiesc clipa. ( spuneti cum vreti voi , stiti despre ce e vorba) . Am dansat impreuna cam o ora, la sfarsitul caruia am avut nervul ( unul singur, mititel ) sa cer un sarut.
Doua secunde mai tarziu , intregul Univers s-a prabusit, a implodat total. Un nu de o fervoare , lungime, intensitate infinite. Pur si simplu NU! Doua minute mai tarziu m-am intrebat : ” Atunci de ce a dansat cu mine atata timp ? “. Ceilalti m-au consolat , spunand ca e o c***a . Eu nu i-am crezut, insa mi-am jurat sa cred ca e urata.
Am stat jos vreo jumatate de ora, si apoi plamanii mei si-au cerut violent dreptul sa respire. Aerul curat a fost ca o resurectie ( toata ziua urmatoare m-am gandit ca de fapt in seara precedenta erau chiar multe asemanari intre mine si Iisus ) . Acolo dupa inca 2 tigari ( da-i incolo de plamani ) si doua pungi mari de Fornetti cu visine , mi-am revenit. Cat sa reintru in club, sa o caut ( si gasesc ) ca mai apoi sa pot sa o ignor mai departe, si sa ma sparg foarte tare pe ritmuri de : ” Lords of the Boards ” , “Chop Suey” , Metallica , Korn sau Prodigy.
Doua ore mai tarziu dormeam dus intr-un pat oarecare din Mugurele. Inca 7 ore si luam un Brunch ( jumatate Breakfast - era prima masa a zilei , jumatate Lunch - era 3 dupa amiaza ) .
Inca doua ore si ma plimbam prin centru, cu doar bani de bilet inapoi.. iar apoi peste inca doua ore ma suiam in tren , lasand in urma doi ochi care m-au ghidat si sunt sortiti sa ma ghideze in tot restul vietii. Obositi de 3 zile nedormite, de dor , de spaima. De fapt, si fara sa imi spuna ea, stiam de la inceput ca nu is obligat sa vin. Dar cum anul trecut dadusem bara-bara la ziua ei, vroiam sa imi iau revansa.
Si mi-am luat-o bine.
Drumul cu trenul inapoi va fi fost chiar starting pointu`l unei mici istorioare pe care o sa o public aici odata.
ps : Vena cu “SUBURBIA” mi s-a sters total in 3 zile, desi imi spalam la greu mainile de 10 ori pe zi.
Mi-au trebuit 3 zile sa inviu dupa ce fata in bluza verde m-a bagat in Iad…
