Centrefold’s Playinground

Oricat de mult ridica privirea, nu putea cuprinde intreaga poarta . Era pur si simplu imensa. Nici o mie de soldati nu ar fi putut sa o doboare. Si daca poarta era asa de infricosatoare… nici nu vroia sa se gandeasca.

- Esti sigur ca vrei sa intri inca o data ? Cine stie cate is acuma inauntru. Vrei neaparat sa MORI ?

- Calmeaza-te, stiu exact ce e dincolo. Nu o sa mor, cel putin nu inca. Cine stie?

- Stii pe unde sa o iei dupa ce intri ?

- Da. Am intreg traseul in minte. Inclusiv pozitia fiecarui cuib, si bineinteles a iesirii.. O data intrat o iau de doua ori la stanga, ucid minotaurul ala care imi vrea fundul, trec pe la fantana – unde ma reaprovizionez si apoi ma intalnesc cu magul.

- Si de data asta , ii accepti propunerea.

- Exact. Imi va da cheia aia nenorocita.  Si sper sa ma intorc repede dupa ce fac rost de cheie. Daca nu vrea sa mi-o dea, s-ar putea sa fie prea tarziu pentru regatul tau.

- Nu te gandi la regatul meu. Gandeste-te la mine. La cat de mult as suferi daca ai disparea… Vreau sa te intorci teafar.

Il saruta lung pe frunte. Cu ochii impaienjeniti de lacrimi , mai apuca doar sa ii sopteasca numele.. ” Raphael”

Poarta imensa se inchise cu un zgomot insuportabil in urma lui, lasand in urma o multime de framantari in mintea femeii .

—————————————————————————————————-

Inainte ca Billy sa poata ucide minotaurul, mama sa il chema la cina. Intre soarta eroului si cea a clatitelor , nu avea sa faca alegerea gresita. Se ridica imediat de pe scaun si fugi spre bucatarie, lasand in urma un monitor sufocat de cuvintele “YOU LOSE” si de bucatile din trupul eroului, sfasiat de minotaur.