Niciodata nu mi-a fost dat ( pana astazi ) sa vad cum isi pierde cumpatul un maghiar. Felul in care si-a iesit din minti a fost aproape amuzant. Statea la aceeasi masa cu mine , in renumitul local cu referiri cimpanezeice din Cluj, unde pentru – doar – 13 Lei mananci pe saturate.
In cele 15 minute in care am impartit masa cu alti 3 insi , ungurul a maturat pe jos cu romanii. Nimic surprizator pana acum. Insa din partea unuia care nu are inca experienta strainatatii ( nici macar a primului sat din Ungaria ), am ramas uimit sa constat ca o persoana proaspat intoarsa in Romanica, nu poate suporta JEGUL. Bun, ma intreb, care jeg???
Se pare ca afara lumea chiar tine la natura ( deci si la ea ) , si are muuult mai multa indemanare la “sportul cu lopata si matura” decat majoritatea romanilor. Acolo e o rusine sa iti lasi particica de orice inzapezita sau prafuita. Acolo igiena si bunul simt primeaza.
De-a lungul tiradei sale incredibile, mi-a fost dat sa rad de cel putin 4-5 ori, si de fiecare data ma gandeam de fapt cat de mult vreau sa plec din tara asta.
Lumea care sta in Romania doreste prea tare o minune de la cineva ( poate cu C mare ). In loc sa caute raspunsuri – si in final salvarea – in propriile persoane, romanii ASTEAPTA.
ps. Sever ( asa il cheama pe ungur) povestea cum deunazi , cand o mers si el sa lopateze zapada de pe langa masina lui , a fost luat peste picior de un zgaitor ( sa nu ii zic chiar bagator de nas in oala fierbinte gresita ) , care mai ca l-a apostrofat : ” Ba , tu esti nebun?? Mai vezi pe cineva cu lopata in mana?? Du-t’ acas’…”
Pot doar sa imi imaginez cati pumni ( si capete ) in gura si-a imaginat Sever ca ii va da “distinsului” ditrus.
Iata o exemplificare :
