Cateodata sunt lovit peste mecla de inspiratie. De obicei dureaza o fractiune de secunda si de multe ori nu reusesc sa inteleg corect mesajul pe care Ea mi-l trimite. Din fericire, asta nu s-a intamplat azi. Mi-am regasit printr-o minune capcana cu care o prindeam atat de bine mai demult.
Omul este prin definitie o fiinta sensibila, supusa unor transformari incredibile pe parcursul vietii. Iar prin Viata, inteleg intreaga viata, cu fiecare clipa tratata cu aceeasi importanta, inclusiv clipele terminale. Fiecare dintre noi este uimit dupa ce rememoreaza la sfarsitul unui an toate lucrurile pe care le-a trait in anul respectiv. Stiu ca pare ca viata ti se scurge atat de repede , DIN CE IN CE MAI REPEDE, dar totusi intr-un an apuci sa faci atat de multe… Poti sa mori si sa reinvii de zeci de ori, sa parasesti si sa fii parasit de mii de ori. Sa castigi si sa pierzi fiecare ziulica din acel an. Victoriile si infrangerile nu se numara. Sper deosebire de ani.
Unii spun ca Timpul nu iarta, ca e ceva abominabil, infiorator, care ne sugruma viata noastra, a tuturor. Altii spun ca, din contra, Timpul e singurul nostru aliat, unul foarte bun daca stim sa ii folosim calitatile, si daca nu ne batem joc de el niciodata. Personal, nu sustin niciuna din aceste opinii. Dupa mine, Timpul este infinit, deci nu ne poate afecta in vreun fel, pentru ca si noi suntem infiniti. Rezumandu-l insa ( incorect ) la Viata noastra, se poate spune ca intreaga noastra viata fizica( timpul fizic ) seamana izbitor de tare cu o banala zi.
