Involutie

Sursa de inspiratie a acestui post este un videoclip( intr-un cuvant : genial ) al lui Korn. Ideea, ce pare socanta la prima vedere, e de fapt rodul muncii diavolului in ultimele decenii. Doar nu credeati ca dupa ce a dat chix cu Hitler, diavolul s-a cumintit??

NU, acum el ataca poate cel mai sensibil locsor al omului: propria sa intuitie. In ultimul timp am observat ( la inceput cu interes, apoi cu dezgust ) cum specimene noi care sufera la figurat de acefalie, sau vorba lui CTP de menstruatie la cap, incep sa cotropeasca lumea.

Intotdeauna am crezut ca e greu sa fii altfel. Sa fii mai destept e o greseala , sa fii “mai” prost e o slabiciune. Ideal e sa fii acolo la mijloc, in marea masa a omenirii. Cea care fuge toata viata dupa bani, importanta si nemurire. Toate lucruri neglijate de evolutia umana de pana acum.

Omul a fost de la inceputurile sale pana prin 1970, preocupat doar de progres. Vroia cu disperare sa cunoasca tot globul, sa se deplaseze mai repede, sa comunice mai eficient, sa cunoasca mai multe despre natura sa si despre natura divina. Pe scurt, vroia sa evolueze.

Apoi a intervenit ceva , o defectiune in constiinta colectiva.

Acum omul nu mai vrea sa cunoasca universul ( dovada ca la 40 de ani de la aselenizare, nu s-a colonizat inca Luna ). Nici chiar propria natura nu mai este un lucru interesant. Evolutia in sine, nu mai e un lucru interesant. In zilele noastre, mai degraba ”aproapele nostru” este supus analizei. Idealurile si modelele sunt luate din locurile gresite. Totul pare intors cu susul in jos , chiar la o amarata de plimbare poti sa vezi 100 de oameni care se comporta anormal. Dar ce mai e normal? 

imi vine sa plang un pic pentru semenii mei. Da. Am incercat si eu , intr-o vreme, sa ii ajut pe fiecare in parte. Sa le dau o mana de ajutor sau un sfat bun. Am vazut ca ei nu au invatat nimic. I-am lasat pe drumul pe care erau.

De fapt, ei trebuie sa se ajute singuri.

Am stat stramb, am judecat drept…

si am ajuns la concluzia ca stiu ce vreau sa fac din acest blog. Nu voi mai face review`uri  de filme din vreun fel, pentru ca nu sunt un cinexpert. Am vazut cam jumatate din filmele pe care le-a vazut un roman de rand. Nici nu voi mai spune lucrurile care mi se intampla, agenda-jurnal se ocupa de acestea.

In schimb, voi incerca sa scriu despre mari subiecte ale actualitatii( din domeniile in care ma pricep cat de cat , adica : Sport,Stiinta,Politica si Psihologie ) .  Plus unele mici,mici, istorioare.

Nu caut neaparat view`uri multe, ci posturi care sa imi placa mie din ce in ce mai mult  (si tb sa recunosc, din ce am scris aici, doar postul cu Anglia-Croatia are nota de trecere )

see u soon

Downnn

Is un pic dezamagit de reusita acestui blog ( nici un view in ultimele 4 zile ) . Deci voi incerca si mai tare! :)

Revin peste doua zile, cu completari si raspunsuri

Eternal Sunshine of the Spotless Mind

Dupa umila mea parere, Eternal Sunshine of the Spotless Mind e o combinatie fericita intre Butterfly Effect si Memento ( doua dintre filmele mele favorite).

In sine, filmul nu poate fi catalogat in vreun fel, pentru ca are atat elemente de comedie ( niste secvente in care Jim Carrey se dezlantuie ), cateva scene siropoase de dragoste ( acel gen pur si simplu de dragoste, fara bariere si repercusiuni ). Pe alocuri atinge si thrillerul, in secventele ( luuungi ) in care memoria eroului e stearsa.

Un element modernist pe care sincer il apreciez enorm este incipitul. Extrem de bine gandit, luat in mijlocul actiunii ( dpdv temporal ) , este cel mai calm moment ( poate singurul ) al filmului. De asemenea simt ca valoarea mesajelor transmise ar creste la a doua vizionare, in care s-ar putea observa niste detalii scapate prima oara.

Pe scurt si neintrand in detalii, filmul arata povestea lui Joel ( Jim Carrey ) si Clementine ( Kate Winslet ), un cuplu fara mari sorti de izbanda, din cauza caracterelor foarte diferite. La despartire, Clem decide sa-si stearga din memorie toate amintirile legate de Joel. Dupa ce Joel afla de asta, se duce la acelasi doctor si il convinge sa ii faca o operatie identica si lui.

Urmatoarea jumatate de ora ( stergerea propriu-zisa a memoriei ) este similara cu un episod din zona crepusculara, paradoxal tocmai aici apar secventele comice. Joel incearca ( in vis ) sa pastreze macar o amintire cu Clem, dar toate tentativele de a insela aparatele doctorului esueaza. In final, eroul se trezeste dimineata si nu mai stie nimic de fosta iubita. Cred ca ideea care rezumeaza cel mai bine filmul este aceea ca dragostea adevarata nu se afla in minte, ci in inima. Joel o regaseste in dimineata urmatoare pe iubita sa, iar cei doi par sa fie din nou indragostiti la prima vedere.

Pe plan secundar este descrisa o iubire la fel de imposibila, intre doctorul Howard si asistenta sa, Mary. Aceasta se indragostete de seful ei ( desi diferenta de varsta e enorma!) . Totusi, fata afla ca nu e prima data cand are o legatura cu Howard si ca a suferit la randul ei o interventie de stergere a memoriei, tot dupa o relatie cu acesta.

Tensiunea finalului este data de faptul ca Joel si Clem afla ca au fost impreuna inainte de operatiile acestora. Si ce acum parea un inceput promitator devine brusc o relatie uzata, cu ambii parteneri avand tone de reprosuri la adresa celuilalt.

Pentru ca nu e in firea mea sa dau note maxime dar si pentru ca nu prea am ce “hibe” sa ii gasesc, ii voi da filmului nota 9 ( cu steluta ).

Ca fapt divers, regizorul filmului e chiar Michel Gondry, cel care e taticul majoritatii videoclipurilor lui Bjork

A day’s life (2)

Afirmam acum 3 zile ca viata unei persoane poate fi asemuita cu o zi banala. Si de ce nu ar fi asa? Intr-o zi soarele urca si apoi coboara, temperatura creste si apoi scade, exista zile in care bate vantul, altele in care totul pare senin si calm, exista zile in care furtuni naprasnice se abat asupra tuturor sau zile in care nimic special nu se intampla.

Inainte de a da argumentele principale, trebuie sa mai subliniez ceva. Ziua luata individual ca entitate este poate cea mai exacta aproximare a naturii umane, dintre toate celelalte diviziuni temporale.

Le consider ca principale pe : secunda, ora , zi si an. Secunda e cea mai mica unitate temporala pe care o putem masura cu mintea. Orice mai mic spunem ca e “fractiune de secunda”. Ora este perfecta reuniune a 3600 de secunde. Niciodata mai mult, niciodata mai putin. Ora este la randul ei o rotatie completa a minutarului, 60 de rotatii complete ale secundarului, care ajunge sa fie ( la nivel infinetizimal ) perfect suprapus cu minutarul de exact 60 de ori, ultima data la ora fixa.

Ziua este compusa din exact 24 de ore, egala ca durata, nu ca importanta.  Iar anul are exact 365,25 de zile. Orice depaseste anul nu ne prea afecteaza sensibilitatea. Anul este ultima mare masura a timpului, cea responsabila de contabilizarea vietii umane, care pe buna dreptate nu e masurata nici in minute, nici in saptamani,nici chiar in luni. Si iata de ce. De la secunda la ora la zi la an se poate trece absolut direct.

1 an=1*365,25zile=1*365,25*24 ore=1*365,25*24*3600 secunde. Trecerea e perfecta dupa cum se vede.

pe cand : 1 an=1*12luni=1*12*??? zile ( lunile nu au acelasi nr de zile, prin urmare sunt imperfecte).

de saptamani nu mai vorbesc, intra “52 si ceva” intr-un an. Ceva-ul acela e absolut oribil, dar totusi la esenta e divin : sa nu uitam ca Dumnezeu a creat lumea in 7 zile, si de acolo provine impartirea rutinei umane in bucati de cate 7 zile. Din fericire, 365 e “aproape divizibil” cu 7 , in sensul in care trebuie adaugat doar unu pentru a urmari o anumita data din an in ce zi a saptamanii pica in urmatorul an ( sau evident 2 daca anul e bisect ).

Astfel, am ajuns sa consolidam fundamentele pe care vom construi viitoarele turnuri de idei.

Timpul find infinit, ramane in intuitia noastra sa il percepem doar ca un perpetuum mobile in afara, iar ca un ceas cu bomba inauntru. Inevitabil, natura muritoare asigura ca ceasul va suna mai devreme sau mai tarziu. La fel cum fiecare zi are noaptea ei, fiecare viata are sfarsitul ei. E normal sa ne gandim in miezul zilei ce vom face seara, e normal sa rememoram seara in pat ce am facut la servici sau la scoala in acea zi.

Gandeste-te bine, iesi afara maine in toiul zilei si urmareste traiectoria Soarelui. Pentru ca acolo e o cheie esentiala pentru a-ti descifra propria existenta.

images.jpg   

A day`s life (1)

Cateodata sunt lovit peste mecla de inspiratie. De obicei dureaza o fractiune de secunda si de multe ori nu reusesc sa inteleg corect mesajul pe care Ea mi-l trimite. Din fericire, asta nu s-a intamplat azi. Mi-am regasit printr-o minune capcana cu care o prindeam atat de bine mai demult.

Omul este prin definitie o fiinta sensibila, supusa unor transformari incredibile pe parcursul vietii. Iar prin Viata, inteleg intreaga viata, cu fiecare clipa tratata cu aceeasi importanta, inclusiv clipele terminale. Fiecare dintre noi este uimit dupa ce rememoreaza la sfarsitul unui an toate lucrurile pe care le-a trait in anul respectiv. Stiu ca pare ca viata ti se scurge atat de repede , DIN CE IN CE MAI REPEDE, dar totusi intr-un an apuci sa faci atat de multe… Poti sa mori si sa reinvii de zeci de ori, sa parasesti si sa fii parasit de mii de ori. Sa castigi si sa pierzi fiecare ziulica din acel an. Victoriile si infrangerile nu se numara. Sper deosebire de ani.

Unii spun ca Timpul nu iarta, ca e ceva abominabil, infiorator, care ne sugruma viata noastra, a tuturor. Altii spun ca, din contra, Timpul e singurul nostru aliat, unul foarte bun daca stim sa ii folosim calitatile, si daca nu ne batem joc de el niciodata. Personal, nu sustin niciuna din aceste opinii. Dupa mine, Timpul este infinit, deci nu ne poate afecta in vreun fel, pentru ca si noi suntem infiniti. Rezumandu-l insa ( incorect ) la Viata noastra, se poate spune ca intreaga noastra viata fizica( timpul fizic ) seamana izbitor de tare cu o banala zi

z13can0yvczca60ki5xcaghwempcacdyf13ca5qy458caew05z9caiyzos0caktob5sca6k2634caos6vaica7wvup6caif2l57cacp8ilvca38qz0ica9mga7xcarzc7p8ca2f04nhcaafai46capmufrs.jpg

I`m back

Mi-am reparat singur calculatorul ( printr-un Twist of Fate, bineinteles ). Unul din lucrurile care au facut aceasta “victorie” foarte importanta pentru mine, a fost lipsa de incredere a celorlalti in reusita mea ( in special a familiei, care de la inceput mi-a ~ordonat~ sa chem un specialist sa ma ajute ( ca vezi Doamne, nu te zgarci pentru o suta de mii ).

Desi sunt un obisnuit ( cred ) student la “Poli”, nu am mai mesterit niciodata prin vreun calculator. Si de fapt nici dupa ce mi-a cedat, nu mi-am dat seama imediat care era problema ( desi eu sunt de obicei un bun debugger , in sensul ca vad usor erori in programe sau chiar rationamente). Asa ca dupa ce am aflat ca imi murise sursa ( Geez, poate CHIAR stau prea mult la calc…:-) ), am gasit in sfarsit o zi mai libera( adica azi), m-am dus frumos la depou’ de calculatore, mi-am luat o sursa nou-nouta, cu garantie, si am montat-o in ~doar~ vreo 20 de minute. Pentru unul care lucreaza cu surubelnita o data la 5 luni e ceva, cred.

Sunt mandru de ce am facut azi. Da, e un bun punct de pornire.

Ieri eram la zero absolut (eram singur, aveam cateva lungimi in minus fata de colegii de facultate, eram singur, eram deprimat ).

 Acum nu mai sunt deprimat. Dar am invatat cum e sa fii…

ps. Mi-am schimbat si layoutul de blog. Sa fie in moda sezonului…

O zi – Weird as f*ck

Ieri,

dimineata ( pe la 11 ) ma trezesc cu o durere ingrozitoare de cap ciudata - nu bausem nimic “german sau danez” cu o seara inainte. Dupa ce imi caut 10 minute cheile prin camera, ma pun frumos la PC`u , sa vad si io ca tot omu’ ce mai zic unii si altii pe mail sau pe mess.

Apas butonul de pornire. Nimic. Mai apas o data. Iar nimic. Incep sa injur. Verific priza, prelungitorul, par Ok. Pornesc monitorul. Merge. WTF??

Is prea bulversat si nervos ca sa intru in panica. Deschid ciocolata amaruie si incep sa infulec.  O sa le zic parintilor, nu stiu ce o sa imi spuna, sigur o sa imi reproseze ceva, desi vina nu e a mea. Dupa o mica pauza de 5 minute ( in care deschid celalalt PC’u din camera si pun la maxim niste Disturbed ) ma asez pe jos si incep sa mesteresc. Ma uit sa vad daca nu cumva baiu’  e de la buton. Pare sa mearga bine. Nu vreau sa rup garantia ( inca ) , astept sa vad ce o sa zica taica-meu.

Ma suna maica-mea. Ii spun. Nu se alarmeaza foarte tare ( mai mult ca sa nu ma alarmeze pe mine, cred). Se intrerupe convorbirea inainte de final. Ce pana mea?? Low battery pe naiba, ca era la incarcat. Whatever. Il pun iara la incarcat si verific daca se incarca. yup, se incarca. Iara incep sa mesteresc. Nimic nu miroase suspect, zgaltai toata sandramaua, nimic nu se aude, toate par a fi la locul lor. 

Scot telefonul de la incarcat. doua mesaje ( era pe silent ). Unul e indemnul de a termina ceva de mancat din frigider, celalalt contine apeluri pierdute. Yup, au incercat sa ma sune inapoi. Peste vreo 20 de minute ma suna iar. Taica-meu imi spune sa ma descurc singur, nu conteaza daca rup garantia sau nu, sau cat platesc pentru reparare… Ma mai calmez cand vad ca nu s-a enervat (foarte) tare.

Inainte sa ma culc deschid calculatorul ca la autopsie, mananc restul de ciocolata ( Doamne ce buna e ) cu un iaurt mic si al dracu’ .   Inainte sa ma culc citesc fix in ciuda vreo 50 de pagini. De obicei imi vine somnul citind. Acum mi-a venit imediat cum am pus capul in perna.

Azi dimineata, pe o ceata supranaturala, incerc inca o data sa pornesc PC’u. Tot nimic… Damn!

 S-ar putea sa mai dureze un timp pana scriu iar aici. Aveti rabdare, pentru ca o sa merite..  

Thrill me , Kill me

Lumea este un loc ciudat, foarte frumos colorat cu brazi imensi cu lumini sclipitoare in toate parcurile si pietele din marile orase ale Globului si cu o multime de perechi de ochi fascinati de acestea.Lumea este o suma de analize introspective facute corect, dar ale caror cauze sunt privite gresit. Si doar asa pot sa imi explic cum RATA SINUCIDERILOR CRESTE IN PERIOADA SARBATORILOR DE IARNA.

La Biserica exista 2 lucruri principale care se fac. In primul rand , se recunosc pacatele ( prin rugaciune ). Prin asta fiecare isi da seama cat de pacatos este si, intr-un mod ciudat, cat de putin timp mai are pana moare. Iar in al doilea rand, prin recunoasterea pacatelor, ii revine speranta ca Divinitatea i le va ierta. Invariabil, omul pleace linistit si MULTUMIT dintr-o Biserica.

De fiecare data cand mergeti intr-un mall veti observa ca va simtiti bine. Chiar daca nu are bani, omu` merge in ”luna cadourilor” la mall ca la biserica. Merge sa isi curete sufletul de toate intrebarile care il framanta. 

La o vizita intr-un mall (sau  super(hiper)market, magazin de haine scumpe ( in cazul tinerelor) alte magazine selecte ), lucrurile stau oarecum similar. Luminile par sa fie focalizate asupra ta, te uiti cu ochii impaienjeniti la toate acele articole pe care nu le poti cumpara. Ele te fac sa rememorezi unele decizii importante din viata ta, adica acele momente de rascruce pe care le-ai ratat. Apoi un gand ( pueril, gresit , dar la prima vedere adevarat ) te salveaza din ghearele acestei analize : faptul ca pana la urma, daca tu crezi in Dumnezeu, El iti va rasplati credinta cu mai multi bani, cu care sa poti cumpara toate acele lucruri la care acum doar visezi.

Si iti imaginezi cum ti-ar sta pe picioare acele cizme sau colanti ( pentru fete )  , sub picioare acel skateboard, sau in picioare acei ireali conversi roz ( pentru punkeri ). Invariabil, ajungi in aceeasi stare de hipnoza , marita in functie de greutatea plaselor cu cumparaturi.

Atunci, de unde vine dorinta de sinucidere?? Raspunsul este simplu. Nu toti oamenii merg la biserica. Scutul care te apara de toate intrebarile malignei si diabolicei constiinte devine astfel foarte slabit.

Luna asta sa mergeti cel putin de 2 ori pe saptamana in magazinul ( mallul ) preferat. Si macar o data la Biserica. Nu de alta, dar e pacat sa nu iti iei in aceste zile portia de lumina care trebuie sa te tina tot anul urmator.

Si e al naibii de gresit sa te sinucizi…

nwsca020zhccatfg9nicajr0psycaa08sfrcacr24j6capfly33ca16vg61ca7r1b32carg9kr1can7n3wgcaqedxq0cas3jax4cae27iiqca74w0kmca84wupscaj5zmusca6exekwcaacuqdsca4bwcgy.jpg

Euro 2008 s-a terminat inainte de a incepe???

Acesta nu e un review clasic, ci doar niste randuri despre recent incheiata tragere la sorti pentru Euro 2008, unde nationala Romaniei a cazut in grupa C , alaturi de Olanda, Franta si Italia. Nu vreau sa stiu cate televizoare s-au spart in tara, de fapt frustrarea este perfect normala.

Cu putina sansa nationala Romaniei AR FI PUTUT sa evite granzii , si cu un culoar favorabil sa ajunga in finala ( poate si sa o castige ). Asa gandesc majoritatea romanilor in aceaste momente.

 Ce uita ei este faptul ca pana sa castige Euro2004, nationala Greciei a jucat de 2 ori cu gazdele Portigalia, cu Spania, Franta si Cehia, toate mari forte ale contientului la acea data. Daca va fi sa iasa din grupa “mortii” , Romania va scapa implicit de 2 adversari foarte grei. Vor ramane intre granzi doar Germania , Spania si cealalta echipa calificata din grupa C. Paradoxal, nationala Romaniei ar putea sa inceapa cu ce e mai greu, si apoi sa aiba meciuri cu echipe din ce in ce mai slabe.

In opinia mea, pornim cu a treia sansa ( dupa Franta si Italia ) , dar nu trebuie sa gandim ca suntem mai prejos, faptul ca suntem singurii care nu avem nimic de pierdut ne poate face sa jucam relaxat.

Dau mai jos o desfasurare a grupei, cred eu realista :

 Olanda – Italia 2-2

Romania – Franta 0-0

Olanda – Franta 1-1

Romania – Italia 0-1

Romania – Olanda 2-1

Franta – Italia 1-1

Clasament final :

1. Italia 5p

2. Romania 4p

3. Franta 3p

4. Olanda 2p

Cu o victorie si un egal, avem sanse de 50% la calificare!!!

« Older entries