Meciul s-a disputat miercuri 21 noiembrie 2007 , pe miticul Wembley ( Londra) si s-a incheiat cu victoria croatilor , scor 3-2 ( Kranjcar 8` Olic 14` Petric 77` \ Lampard 56 ( Pen. ) Crouch 65`. Acest meci a contat pentru calificarea la campionatul european din 2008. Calculele erau simple : Anglia trebuia sa nu piarda in fata Croatiei ( care era deja calificata ), in conditiile in care Rusia avea un meci usor, cu Andorra.
Intreaga desfasurare a evenimentelor din grupa E pare desprinsa dintr-un text Science Fiction. In primul rand trebuie punctata victoria clara, indubitabila a Croatiei in fata Angliei , in toamna trecuta , intr-un meci facut memorabil de autogolul lui Neville , care i-a pasat lui Robinson, iar acesta a sutat cu sete pe langa minge. A aparut aceasta faza vreo 3 luni pe toate canalele posibile 
Pana in toamna lui 2007, lucrurile in grupa se simplificasera oarecum. Era o echipa ca si calificata, Croatia, si 2 echipe care se luptau pentru locul 2 : Rusia si Anglia. Si mai era si Israelul, o formatie foarte imprevizibila.
Clasamentul in octombrie 2007 :
1.Croatia 26p
2.Anglia 23p
3. Rusia 18p
Anglia se califica daca invingea in Rusia. in schimb a pierdut cu 2-1 ( dupa ce avea 1-0 la pauza ). Aceasta infrangere i-a aruncat pe englezi in mainile celorlalte echipe. Rusia se apropiase la 2 puncte si avea un meci mai putin, cel cu Israel. Britanicii s-au pus in genunchi in fata israelinilor , i-a amenintat ca “ii vede Dumnezeu ” daca incearca sa tranteasca meciul cu Rusia. Israelul nu a cautat scuze sau replici. In schimb , au pastrat onoarea intacta invingand pe Rusia ( cu 2-1 ) si aruncandu-i pe oamenii lui Guus Hiddink pe culmile disperarii. Acum Rusia avusese calificarea in propriile maini, si esuase. Aproape esuase, pentru ca inca se mai agatau de o mica speranta. Anglia a proslavit Israelul , Israelul nu a raspuns nici acum. Ei isi facusera treaba lor , nu treaba englezilor.
Anglia – Croatia. Un meci aparent clar. Anglia nu trebuia sa piarda in fata unei echipe fara stres , deja calificate. Insa ceea ce s-a intamplat a fost diferit de planurile englezilor.
Dupa numai 15 minute , era deja 2-0 pentru croati, prin golurile lui Nico Kranjcar ( sutul sau a fost scapat printre degete de Scott Carson ) si Ivica Olic ( dupa un contraatac superb , servit de Eduardo da Silva ).
Dupa pauza, revigorata moral de intrarea lui Beckham , Anglia a echilibrat jocul si a marcat de doua ori, dupa un penalty destul de usor acordat ( si transformat de Lampard ) si un voleu sec al lui Crouch.
Antrenorul albionului Steve Mclaren are la activ destule “pacate”. Printre ele se numara si doua meciuri de pomina in istoria cupei Uefa :
In editia 2005-2006 , Middlesbrough , cu Steve MClaren la carma , a eliminat in sferturi pe FC Basel cu scorul general de 4-3 ( Basel invinsese cu 2-0 in tur, si conducea si in retur cu 1-0, apoi Boro a inscris de 4 ori si s-a calificat in semifinala). Unde dupa un scenariu asemanator a eliminat pe Steaua.
Ce nu stiu majoritatea celor care s-au ras copios dupa Anglia – Croatia 2-3 de acum 2 zile este faptul ca doi jucatori ai croatilor, Eduardo da Silva si Mladen Petric ( autorul golului decisiv , din minutul 77 ) , au fost componenti ai echipei FC Basel , cea care a fost eliminata chiar de Mclaren in urma cu un an si jumatate.
Eduardo da Silva inscrisese chiar golul din deplasare…
Necalificarea Angliei este o drama doar pentru englezi . Pentru austrieci si elvetieni este o binecuvantare ( celebrii hooligans nu vor devasta barurile din Zurich , Basel , Salzburg sau Viena ). Pentru restul oamenilor ( nu doar jucatorii de fotbal ) este o lectie. Din care trebuie sa invete ca in viata pot reusi daca se bazeaza doar pe fortele lor, nu asteapta minuni de la nimeni, si accepta ca din cand in cand apar si esecuri, cauzate , cateodata , de oameni pe care i-ai invins (sau poate chiar umilit ) odata. Viata are prostul obicei sa acorde a doua sansa celor invinsi…
